Gânduri împărtăşite..

M-am pierdut

2012-02-05T14:14:00.000-08:00

M-am pierdut printre foi magzalite, liste cu to do-uri, printre lucruri reci, printre randuri insirate nopti de-a randul, printre tastele de la laptop, printre voci pe care le aud, dar nu le pot asculta, printre strategii si tactici, m-am pierdut printre toate ce ma inconjoara azi, prin sunetele de fundal, printre cuvinte aruncate pe care mai apoi le regret, printre automatisme, printre multe planuri cu multe variante, dar mai ales printre dorinte.

Zilele se duc, iar eu alerg dupa ele, ma tin de ele, parca sa nu raman in urma timpului. Ma agat cu greu de fiecare ora, ma lupt cu minutele si incerc sa ma mobilizez, sa fac cat mai multe, cand si cum mi se spune. Clipesc din cand in cand si pot sa visez un pic. Închid ochii pentru un pic și trag aer in piept pentru a fi eu. Cand deschid ochii ma regasesc in acelasi vartej, in care zboara cuvinte imprastiate. Incerc sa le adun, sa le ordonez, sa fie cat mai bine.

Nu ma simt un om mai pregatit, dar am reusit sa alerg pe 10 alei deodata. Fara sa obtin mai multa cunoastere. Fara sa-mi aduca multumire. Dar m-am luptat cu limitele rezistentei.

Azi nu mai simt placerea.
Ma exprim in fraze scurte si seci.
Ma departez de lucrurile care-mi plac.

Prietenii mei, dorintele mele sunt tot acolo sus, intr-un sertar pe care tot nu reusesc sa il deschid.

Arta de a ma seduce

2012-01-13T03:55:00.000-08:00

Mi-ai spus zilele trecute: vezi ca ai camuitat sa impartasesti ganduri de ceva vreme.

M-am gandit, ah, bloggerul din mine moareincet; stiam ca nu mi-am mai trimis gandurile pe net si le-am pastrat mai multpentru mine. Asa ca am raspuns, aproape imediat, ca le impartasesc doar cuanumite persoane (asta nu-i un raspuns bun pentru un blogger profesionist sausocial media professional, dar asta e alt subiect).

Mi-am adus aminte aseara de frantura asta de discutie siasta poate pentru ca ti-as impartasi multe ganduri, poate mai putin importante,idei trecatoare si chestiuni simplistice din viata mea de corporatist ori destudent masterand, dar si chestiuni personale, din seria framantari interioare.Asa ca iti scriu acum, aici, pentru ca vocea nu ti-o aud la telefon si nicimacar sunetul de mesaje de la telefon nu se mai aude.

Si stii ca imi place sa ascult, sa te ascult pe tine cumimi povestesti din viata ta, evitand frumos, atent detalii. Zambesti candajungi la un subiect mai palpitant, ah si ce simpatic zambesti, stand asarelaxat, sprijinindu-te in mana. Si apoi schimbi directia discutiei iscusit,aproape calculat, pe un taram cel putin la fel de interesant, doar pentru a sepierde usor ideea de la care am plecat in sirul de cuvinte apetisantesi in soapte. Uneori iti zic, alteori trec cu vederea si ma las cuprinsa de totce-mi zici, iti absorb ideile din cateva clipiri.

Am ignorat deseori partea rationala, mi-am zis ca e deajuns pentru chestiunile profesionale, si am sfarsitul anul / am inceputanul asta emotional, pentru ca ma atasez usor de oameni, pentru ca intotdeaunam-au tentat experientele noi, pentru ca vreau sa incerc sentimente, sa cunoscoameni si lumi diferite. Si tot incerc sa ma departez de rational, de „asa seface”, de structura mea organizatorica, calculata, programul meu planificat, sama rup de obisnuitul unei ..hmm, oare pot sa o numesc relatie?

Nu stiu daca lucrurile care se intampla acum sunt inregula, pentru mine. Ti-am zis ca nu stiu exact ce vreau. De la tine. Am acceptato provocare, simtind entuziasmul noului, dar mi-e greu sa ma hranesc doar dinspontaneitatea momentului si imprevizibilele nopti lungi. Nu stiu sa zic dacaesti sau nu un artist, dar cu siguranta cunosti bine o anumita arta, arta de aseduce si nu ma refer la metafora lui Mucchielli.

Toti intr-un ritm

2011-12-03T05:11:00.001-08:00

Stiti intrebarea aia “cehobby-uri ai?”, la care mai toata lumea raspunde la fel, incurcata, lipsita defapt de pasiuni: muzica, filme, calatoriile.

E drept ca totiascultam muzica, ca ne inconjoara de la suneria de dimineata, fiecare apel latelefon, la reclame, posturile de muzica de la radio, tv, mp3, ipod, reteleonline de muzica… Dar cati asculta de fapt? Multi doar aud. Si sunt altii caresunt pasionati de muzica, de fluiditatea ritmului, de sunet, voce si claritateamesajului.

Cei care se complacintr-o nepasare a auzului, aud ce primesc de la media, ce e nou la tv, ceasculta aproapiatii lor si urmeaza ritmul cluburilor populare. De aceea, eu cred ca muzica este oriunde, in orice forma a ei, nuo putem ocoli, dar nu este un hobby ori o pasiune.

Muzica este peste totsi ne inconjoara in orice imprejurare a vietii noastre, cand ne bucuram, candvrem sa dansam, cand suntem tristi, unii dintre noi o folosim pentru izolare siconcentrare. O alegem in functie de cum pulseaza inima noastra, lent, alert,sacadat, mai limpede sau mai confuz.

Cei care ar putea sadeclare onest la hobby-uri muzica sunt cei care cauta muzica si ritmul care bateconform propriului ritm. Cei care cauta pe net muzica care le face placere, melodiilepe care nu le pot asculta altfel, cu mici exceptii la radioul de nisa, cei pentrucare My Space, Youtube, Soundcloud (etc) sunt cele mai accesate platforme, cei caremerg la concerte, care apreciaza muzica live, care se intereseaza si isiselecteaza muzica. Cei care iubesc muzica, o inteleg si cei care fac muzica.

Poate pare exagerat,dar cred ca muzica ne influenteaza semnificativ in multe aspecte ale vietii,stil de viata, prieteni, locuri in care ne petrecem timpul. Ne definesteprintr-un tip de cultura.

Cumva conex cu ce amscris mai sus, imi vin in minte imaginile ce le-am vazut la tv de 1 decembrie,de ziua nationala, pe pro tv, cel care se pozitioneaza in fiecare an ca fiindcel mai mare promoter la Romaniei si al valorilor romanesti. Si totusi, cumvaInna pe care mi-o arata Maruta si o formatie cu o melodie ce imi suna a “habibi”,mari producatori de hit-uri, nu-mi inspira deloc valoarea muzicii romanesti.

Da, stim cu totii camedia se hraneste din cele mai comerciale resurse si ne impun aceleasi modele,dar am putea totusi sa nu vindem iluzii drept adevarate valori muzicale, in acestcontext. La noi in tara se mai face si muzica. Ati auzitde: Kumm, Blue Nipple Boy, Subcarpati, Backstage hero, Robin andthe Backstabbers, ToulouseLautrec, Grimus,Alexandrina Hristov, Urma, Butterflies in My Stomach, The Mono Jacks, Byron (pff,sunt multi, acum imi dau seama, si totusi doar cativa care mi-au venit in minte)? Poate ii auzim si pe ei in programul de muzica romaneasca de la anul, canta live fara probleme.

Energie pozitiva

2011-11-12T06:59:00.001-08:00

Ma trezesc la 5, alerg60 de kilometri… cam asa incepe o zi de antrenament pentru Toma Coconea, omulcare a castigat locul 2 la competitia de aventura Red Bull X-Alps, a facutpeste 800 de km pe jos de la Salzburg la Monaco si multi altii in zbor (cuparapanta).

Dupa ce ii asculti povestea, nu doar ca iti vine sa teridici de pe scaun sa il aplauzi, dar vrei sa faci ceva maret, sa iti depasestiexistenta mediocra si lipsitade provocari. Suntem multi cei care nu am putea face ce face el, asta e clar,dar povestea lui nu e altceva decat un indemn catre noi toti cei care neplangem de diferite lucruri.
Stam fixatiintr-un scaun cel putin 10 ore pe zi, ne e lene sa mergem 15 minute pe jos si negandim la lucrurile care ne plac ca fiind doar „foarte tari”, dar ne ramantotdeauna proiectate ca idei/atitudini de admirat, fara sa avem indrazneala satraim si sa le simtit pe pielea noastra. Pentru corporatistii de astazi, omulaceasta poate parea nebun, la fel ca altii care au imbratisat un stil de viataaltfel decat cel dictat maselor de mediul corporatist-politico-social. Catidintre voi chiar aveti curajul sa treceti peste orice obstacol pentru a vaimplini un vis/o pasiune?

Au fost multi speacherila TedxBucharest anul asta, care traiesc viata intr-un mod extraordinar, pentruca la un moment dat au luat decizia de a face ce trebuie, adica ce stiu maibine si ce le place. Dupa astfel de povesti, te simti incarcat cu energie, saucel putin asa mi se intampla mie. Dupa discursul (structurat, dar si cuglume si expresii „de ale casei”) lui Mru Patel, nu ma gandeam decat la catevacuvinte: change, positive attitude, positive energy. Cu aceste cuvinte in mintesi cu adrenalina pornita deja din sange, cred ca poti avea o rata de succes destulde mare in ceea ce faci.

Astfel, nu simtichinul, apasarea de a rezolva un lucru, vei avea poate un loc de joaca, un locde recreere in care te vei desfasura. Locul de joaca, de incercat si expus idei,se aplica mai ales pasionatilor si creatorile de arta, indiferent de arie, dela desen la arhitectura ori design..de pantofi. Am avut (din nou) acel regretca la noi in Romania nu exista spatiile de joaca necesare, desi avem idei sijucarii.

Discursuri, cartisau filme inspirationale am tot vazut cu totii; ne imbatam pentru cateva zilecu dorinta de a schimba ceva in bine, in noi, dar ne aducem aminte ca sunt doarniste scripturi acolo, iar noi niste fapturi ordinare. De data asta, am auzit nudiscursuri marete, ci exemple de viata de la autorii lor, reale, originale, ne –editatede specialistii in arta discursului sau PR-isti.

Am plecat aseara deacolo cu gandul ca a doua zi ma voi trezi determinata sa ma gandesc la lucrurilecare imi plac, pe care vreau sa le fac si voi trece la actiune, voi incepe safac cat mai multe posibil, fara sa ma mai impiedic in justificari inutile carema retin.

Orasul

2011-11-07T12:48:00.000-08:00

Iubesc orasele. Nu cred ca sunt doar niste ambalaje, un ansamblu de cladiri proiecte de arhitecti, cateva parcuri si locuri de distractie, poate cateva spatii de joaca si niste baruri. Nu sunt niste lucruri reci si goale. Toate orasele sunt diferite, unele-s mai colorate si mai vii, mai indraznete, altele mai linistite. Si toate au o poveste si o cultura care vorbeste pentru ele. Cred ca tocmai d-asta am inceput sa admir tot mai mult culturile urbane.

De exemplu Valcea, care nu este doar acasa pentru mine. Valcea este locul unde ma intorc pentru ca pot sa trag cu putere aer in piept, cand viata agitata din Bucuresti devine prea haotica; pot sa simt aerul rece si curat cand respir si sa simt cum imi curata trupul de tot praful adunat de ceva timp. E locul unde ma retrag cand prea multe lucruri se aduna si vin navala peste mine. Valcea e locul unde nu ma grabesc sa ajung nicaieri si unde imi place sa merg pe jos, sa vad lume, sa privesc lucruri. De fapt, nu e doar un loc. E orasul cel care te cuprinde si te ajuta sa te reculegi, doar permitandu-i sa fii parte din povestea sa.

Iar acum ma gandesc ca poate brandingul de oras pe care l-am facut la un moment dat nu e chiar atat de perfect.. Si ca toata dezvoltarea urbanistica, modificarile din oras si noile sensuri giratorii, atragerea brandurilor in zona si consumerismul afisat la mall nu ii aduce totusi prea multa agitatie. Sau poate m-am obisnuit eu cu excesul de lucruri de aici.

Inspiratie berlineza

2011-10-21T05:52:00.000-07:00

Berlin,
Mi-ar placea sa scriu despre tine cat timp ma plimb pe strazile tale. Ma inspira.

Au fost 4 zile intr-un oras si simt ca am vizitat mai multe orase, pentru ca se ciocnesc culturi, si mai ales stiluri artistice.

Arhitectura…am mai vazut orase impresionante din punctul asta de vedere, dar mergeau pe linia istorica: impresionant si vechi. Berlinul nu-i asa, e plin de arta noua, de inovatie, forme, inaltimi si taieturi de toate felurile. A captat vreodata o gara atentia prin grandoarea artistica? Vreo cladire cu o forma asimetrica si unde mai pui ca e muzeu si ce muzeu si ce camere obscure si ce sentimente pot trasmite.

Si pe langa astea vibreaza. Nu peste tot vezi si simti vibratia orasului, acea agitatie de pe strazi, acei oameni care umbla noaptea pe strazi, acei tineri cu o lejeritate in miscare si o atitudine independenta. Da, au libertatea de a consuma alcool in spatiu public si profita de asta, dar orice dram de libertate vine la pachet si cu tentatii si riscuri.

Nu prea am vazut orase care sa respire libertatea prin arta, de la cea stradala, la cea arhitecturala. Intr-adevar am vazut orase europene mai “istorice”, dar nu asta defineste Berlinul, desi stiti intreaga poveste, cu Hitler, cu razboiul, cu separarea dintre est/vest si Zidul... Nu este omisa, povestea este chiar foarte bine documentata si prezentata (la fel ca toate celelalte chestiuni), cu numeroase ocazii.

E o poveste (sau o drama) tratata cu respect, pe care germanii nu o ascund, dar peste care oamenii au trecut si, au ales sa mearga mai departe, sa se defineasca altfel, sa arate ca sunt moderni, contemporani, inovatori si liberi. Da, asa i-as defini. Au acum, mai mult ca niciodata, ocazia, impulsul si motivatia, de a se exprima liber, pe strada, prin cladiri, prin tot ceea ce creeaza inauntru si afara.

Noapte buna Berlin!

Despre ea

2011-08-31T06:45:00.000-07:00

Am petrecut multe minute printre albumele si povestile ei.

Am incercat sa o cunosc. De la departare. Sa o inteleg, sa ii stiu firea, sa stiu cine e ea, si toate astea ca sa stiu ce vrei tu. Nu vreau sa ma apropii prea mult, doar o observ, usor, distant, pentru a ajunge la tine.

Nu stiu de ce fac asta. E ca o pornire de natura schizofrenica: nu vreau, dar ceva ma impulsioneaza sa o fac.

O vad, dar nu ma lasa sa o descopar decat profesional, o apreciez, caci e prezenta, iar lumea ei colorata poate fi citita intr-o nota vibranta si plina de pasiune.

Cine e ea?

4 zile, 6 fete si un oras

2011-03-27T13:37:00.000-07:00

Sambata dimineata, ora 5:00, 5 fete, printre care, sincera sa fiu, ma aflam si eu, se intalnesc cu bagaje, iar la aeroport li se mai alatura inca o fatuca. La 8:35 deja respirau aer ceh, in asteptarea unui autobuz special, urmeaza apoi metroul, asemanator cu cel vienez, tentatia de a nu composta biletul, gasirea hotelului si gata.

De fapt, de acum incepe povestea celor 6 fete in Praga. Am luat cu incredere si entuziasm metroul spre centru, am iesit la suprafata, deci o prima directie si apoi am mers si am mers, 4 zile de acum inainte.

In prima zi am ratacit un pic nestiutoare prin pielete cehe, admirand muzee, cladiri, turnuri, vantul bantu-ne prin par cu putere toata ziua, inrosindu-ne obrajii. Treceam pe langa cladiri de o arhitectura si coloristica interesanta, multe dintre ele vechi si puteam sa jur ca toate purtau in spate o istorie, ceva care le facea sa fie privite cu asa multa atentie si simpatie de catre turistii pregatiti, cu aparate in mana. Asa s-a intamplat cu turnul prafului de pusca, care nu era “inca un turn”, ci, asa cum am citit mai tarziu, era un simbol ce despartea orasul vechi cu cel nou, lucru ce era de altfel vizibil din moment ce treceai mai departe.

Ajunse in piata centrului vechi, punct de interes pentru multi turisti in mare parte pentru minunatia de ceas de acolo, am admirat ceasul astronomic gazduit de Primaria Orasului Vechi. Ceasul nu doar ca era atat de frumos colorat, dar, multumita cartulii despre oras pe care o detineam cateva din noi, am aflat si ce ne spunea el, pe langa cele cunoscute (ora, minute), si anume lunile anului, anotimpurile, semnele zodiacale, pozitia soarelui. Seara a venit repede si obosite, am intrat sa ne incalzim intr-un T.G.I Friday’s si sa punem la cale trasele pentru timpul ramas, dupa ce cu greu am lasat din mana telefoanele.

A doua zi planul era stabilit, mergeam pe podul renumit al lui Carol, pe care am pierdut minute multe inspirate de priveliste, apoi pe stradutele inguste si ondulate care duceau la Castel. Ei, si ca sa vezi, am fost la castel si nu am vazut castelul, asa era una din vorbele noastre, caci era de fapt un fel de cetate, cu palatul regal, galerii de arta, muzee, gradini, inchise pentru ochiul nostru si al altor vizitatori de martie, etc. Dar acolo statea trufasa Sfantul Vitus, dintre cele mai minunate catedrale cate veti fi vazut vreodata. O vedeam mai din toate colturile Pragai si atunci cand localizam castelul, de fapt vedeam turnuletele mai mult gotice ale Sf. Vitus. Inutil de descris, poate un artist ar gasi cele mai potrivite cuvinte. Muzeul jucariilor se afla pe lista mea si vroiam sa il vad, desi cele 5 fete din poveste nu erau prea interesate...asta pana ce au intrat si au vazut expozitia 50 de ani de Barbie si am apucat sa ne povestim cum ne doream noi sa avem o papusa barbie in copilarie, daca am avut una, cum era si in ce imprejurari am primit-o. Dar mie, recunosc, mi-au placut jucariile ce imitau case, bucatarii, bai, jucarii, pe care le-as fi numit mai degraba obiecte de arta, ce reprezentau in miniatura lumea secolului trecut de la cladiri, la papusi, ursuleti de plus, gari, munci agrare, primele generatii de roboti.

Urmatoarea zi am vrut sa vedem casa lui Mozart, dar degeaba s-a straduit minute bune o tipa simpatica la metrou sa afle pentru noi pe unde trebuie sa iesim si ce directie sa avem, caci, am ajuns, urcand usor pe un deal, dar, lunea, caci era un insorit inceput de saptamana, era inchis. Asa ca am mers agale pe jos, dupa ce am reusit sa ajungem la acest consens si bine am facut ca am gasit in drumul nostru alte cateva simboluri, pe care nu ar fi trebuit sa le ratam: monumentul dedicat victimelor comunismului si Infantul. Era ziua cand am purtat cu mandrie ochelarii de tocilar ai fetei “Carmen”, cu lentila incolora si am adoptat atitudinea de nerd cool (nu cred ca exista asa ceva, dar, in seara asta, fie!), pentru amuzamentul meu si al aparatelor. Numai bine, ca jumatate de zi era dedicata shoppingului si am gasit ochelarii de soare potriviti pentru mine, colorati si jucausi, si, in ciuda neincurajarii celor 3 mandre care ma insoteau, mi-am zis ca nu pot fi prea funky pentru mine. Si sa va mai zic ceva, au avut success, caci au stat si pe nasul fetelor si mult succes vor mai avea si de acum incolo, voi avea eu grija de asta.

Abia in ultima zi am reusit sa vedem cartierul evreiesc, dupa multe incercari esuate, caci stiam din diferite imprejurari despre istoria & numarul evreilor din Praga. 5, printre care ma aflam, din nou, si eu, au vazut vreo 4 sinagogi, cimitirul vechi, casa memoriala a evreilor si am citit mai mult ca in toate zilele despre evrei, am ajuns sa comentam despre contextul in care au ajuns sa fie izolati, si multe alte despre istoria lor acolo si tradiile specifice. Experinta de final, artistica si afectiva, a fost a muzeului Kafka, caci este intr-adevar o experienta, mai mult decat un muzeu. Sunet de fundal care te duce departe, intr-o stare apasatoare, te obliga sa intrii in lumea lui Kafka si a starii pe care el o avea prin filmulete artistice, sugestive, scari luminate in culori usor halucinante, oglinzi, filme proiectate pe 3 nivele de panza, efecte impresionante. Si cand ma gandesc, amuzata & in acelasi timp multumita, la comentariile de atunci dezamagite pe care le-am facut in momentul in care ne-am dat seama ca nu e chiar casa in care a locuit Kafka..

Si acestea fiind zise, daca ati ajuns pana la final, cu burtile pline de bere ceha & mancare buna, cele 6 fete s-au intors tarziu in noapte cu un bagaj plin de amintiri ale unui oras superb.

Viena, partea a 2-a: Conferinta

2011-03-17T13:10:00.000-07:00

Scopul deplasarii catre Viena a pornit de la un mail pe care l-am primit cu ceva timp in urma, de la o anume Katrin de la University of Quadriga, despre Communicating Change. Stiam despre Universitate ca a organizat anul trecut o conferinta foarte profi si vroiam sa vad si eu care e treaba.

Pentru ca nu as avea cum sa va fac un rezumat a ceea ce am auzit/aflat acolo, am va scriu doar cateva idei.

Specialisti din toate colturile europei: mai toti oamenii lucrau in departamente special dedicate, de “communication change” si aveau pozitii de change communicators, fapt care nu e o raritate in afara. Cealalta parte erau specialisti de comunicare interna. Indiferent de segment, comunicarea interna reprezenta primul aspect luat in considerare, publicul intern era prioritatea #1;

Nu e cazul sa ne fixam pe cautarea persoanelor strict specializate pe comunicare. Pentru a avea rezultate, trebuie sa iti intelegi targetul, sa stii care ii sunt nevoile, iar pentru asta ai nevoie in principal de un “om”, generic vorbind, omul care intelege nevoile unui grup; poate fi sociolog, antropolog, jurnalist sau altele.

Fii un bun relationist, aduna toate mesajele dispersate sub o umbrela si fa-te prieten cu cei pe care, in mod aproape oficial, angajatii, dar mai ales departamentele de comunicare nu ii inteleg/ simpatizeaza: HR, IT, etc.

Schimbarea este un proces normal pe care il intalnesti intr-o organizatie, nu trebuie vazut ca pe un semn negativ; daca nu vezi schimbarea, stagnezi, nu evoluezi;

Din nou, mi s-a confirmat faptul ca traim in era comunicarii prin video in domeniul comunicarii interne;

Simpla metoda prin care poti evalua, mai degraba informal, gradul de apartenenta si de mandrie a angajatilor fata de brand: purtarea unui pin sau a altor obiecte branduite.

Nu te teme de adevar, comunica-l, foloseste povestile pentru a ambala mesajul (nu trimite un mesaj sec, direct, ca si cum targetul tau este retard) si incepe prin “am sa va spun o poveste”; bineinteles, scoate in evidenta avantajele care se obtin prin schimbarea respectiva, avantaje care trebuie intotdeauna sa fie mai puternice decat disconfortul produs de schimbare.

Comunica un program al informarilor; obisnuieste-i pe oameni sa primeasca noutati despre schimbarea din organizatie cu o anumita regularitate (in fiecare joi, de ex); dar zic ca se poate aplica foarte bine si in comunicarea proiectelor mari, campaniilor, etc.

Feedback all the way

Lasa-i (pentru peisajul romanesc: incurajeaza-i) pe oameni sa isi puna povestea, povestea lor din organizatie; toate povestilor lor adunate constituie povestea intregii companii

Pe scurt, ce urmarim sa obtinem? “Superhuman effort isn’t worth a damn if you don’t have achievements”

Ca o concluzie, nu exista retete de succes pentru comunicarea schimbarilor, dar avem la indemana o groaza de instrumente, pe care le putem folosi si adapta pe fiecare in anumite momente. Este o arta, “a state of art”, ca sa citez din prezentarea lui John McLaren, aceea de a potrivi instrumentele care sa raspunda nevoilor specifice ale publicurilor.

Viena, partea 1: Orasul

2011-03-13T13:14:00.000-07:00

Aseara m-am intors de la Viena (cu un scop despre care am sa va spun intr-un post viitor) si abia acum am putut sa respir putin si sa va povestesc, pe scurt, experienta unui oras civilizat.

Prima data la Viena. Inainte de aterizare, prima impresie, hmm..e mare. Fum iesea din cateva locuri in oras, si nu, nu era foc, ci erau rafinariile, poate chiar si cateva fabrici. Imediat apoi imi spune o colega ca orasul e destul de poluat, mai ceva ca la noi.

Ploua. Am avut cateva ore libere, cat sa intram pe MariaHilfe Strasse, the right place for shopping. Acolo unde magazinele de la noi ar fi parut jucarii pe langa vitrinele imense, iar interiorul lor pustiu pe langa forfota dinauntru. Branduri cunoscute si consumerism, consumerism...

In alta zi, am reusit sa mergem de-a lungul “ringului”, zona care marcheaza centrul istoric si turistic, unde intalnesti tot ce e important si tine de istorie & arta: biserici impunatoare, catolice, cu arhitectura gotica, palatele imperiale in stil baroc ale habsburgilor, muzee simetrice, recunoscuta Opera, primaria intr-o cladire pe care ai paria ca este catedrala, Universitatea, malul Dunarii, etc. Si toate astea nu ar fi decat niste cladiri impresionante (prin impunere, grandoare, arhitectura, mod de iluminare) daca nu cunosti si povestea din spatele lor. Povestea da viata locului si te fascineaza.

Nu am apucat sa vizitez nimic inauntru, in afara de Stephansdom, Biserica Sf. Stefan, unul din punctele de referinta ale Vienei si biserica unde “maiestatile lor” se casatoreau, al carei nume, dupa cum vedeti, nu mi-l aduc aminte. Dar sirul de povesti in jurul caruia si-a construit un discurs ghidul nostru m-a facut sa ies din sfera aceea a unei fiinte neputincioase care se uita, casca ochii la cateva obiecte reci, care nu spun mai mult decat frumusete (nici asta nu e putin lucru). Iar povestile despre gloria si intrigile imperialismului mi s-au parut cele mai interesante.

Pe langa istoria si magazinele impresionante, care evident ca nu strica arhitectura cladirilor, parca te izbeste in fata curatenia de pe strazi, mersul linistit al austriecilor, magazinele de suveniruri foarte limitate, dar desele ocazii de a comercializa un nume: Mozart si ciocolata. Si pe langa asta gradul de civilizatie, care se reflecta chiar si prin simpla folosire a scarilor de la metrou, cum ar fi stationarea intotdeauna pe partea dreapta, indiferent daca e aglomerat sau nu e nimeni in jur. Sa o vad pe asta si la Bucuresti.

Cum iti mai atingi audienta in 2011

2011-02-28T13:13:00.000-08:00

Ma gandesc la masterul la care sunt si la materiile mai mult sau mai putin inutile pentru acest nivel. Desi suntem in secolul 21, la master, (ar trebui sa) mergem de 4 ori pe saptamana la facultate..incepand cu ora 16:00. Si avem prezente si teme saptamanale, obligatoriu scrise de mana pe o coala (de ce?!?), etc.

Din seria “tema pentru data viitoare”, care ma face sa ma simt ca la liceu, ma gandesc la un exemplu, o cerinta sau ce o fi fost despre modalitatea de identificare a publicului tinta intr-o anumita cercetare.

Nu stiu cum de mi-a trecut prin cap, tocmai Sony si HP, companii care pun semnul egal pe langa conceptul de “tehnologie” si modul lor de a-si atinge publicul tinta, un segment al publicului tinta, pentru a fi mai corect spus.

Adolescentii si tinerii care isi pierd timpul pe Mtv, toata ziua la vizionand videoclipuri pe tv, youtube, pe telefoanele lor smechere, hibrizii de astazi, pe care, asa ca de o paranteza, inca nu stiu de ce le mai zicem inca telefoane, caci am inceput deja sa le cumparam & folosim mai mult pentru navigare pe net.. Revenind, printre ei se afla consumatorii in materie de noua tehnologie.

Ei si uite asa se asociaza brandurile, cele personale & cu cele corporatiste, fara sa mai faca cate un spot publicitar:

Tableta digitala inteligenta de la HP, asa cum le sta bine la hip-hoperi, care sunt intotdeauna detinatori ai celei mai avansate tehnologii, pentru ca..isi permit :)

Explozia de culori si ecrane Sony din clipul lui Britney Spears

Promotiile si publicitatea irationala

2011-02-18T09:52:00.000-08:00

In ultimul timp vad tot felul de chestiuni “publicitare” care ma scot din sarite. Ori sunt toti cu susu-n jos ori nu am prins eu strategia din spate.

Carrefour isi schimba modul de organizare, de aranjare a rafturilor si a produselor din raft. Si pe langa asta, bag de seama ca devine un magazin de 1 euro bucata. Gasesti mai mereu promotii la ei, al doilea produs la 50%, al doilea produs gratis, bla, bla, dar de 3 ani jumate de cand merg eu cu regulalitate la carrefour nu am vazut atatea produse la 4lei.

Vineri, promotii la fel de fel. Activia are un stand de promo si sampling la noul “mic dejun”, iaurt de capsuni si cereale. Imediat langa stand raftul cu Activia varianta nr. 1 + o domnisoara care atrage cumparatori pentru primul “mic dejun”, 2 bucati la 4 lei. “?!?!” Vreti sa vindeti mic dejun simplu, la promotie, e ok, dar care e rostul unui sampling la alt produs, mai nou, imbunatatit, perfectionat, etc organizat cand nu trebuie si asezat unde nu trebuie? Ce i-ar determina pe oameni sa cumpere asa ceva in acest context? Nimic, exact!

Alta chestiune care ma surprinde, dar aici cine stie poate nu cunosc eu prea multe, sunt/ erau servetelele umede de la KFC. Nu merg asa des la acest fast-food, dar din ce vazusem eu pe una din fetele ambalajului este un promo la...servetele pentru bebelusi. Si ma intreb de fiecare data de ce asta, sa fie proaspetele mamici targetul KFC?

Sunt doar cateva exemple, dar am intalnit mai multe cazuri in care se promova un produs desi nu exista nicio legatura, nicio corespondenta cu mediul. Cele mai la indemana sunt blogurile si site-urile. Am vazut un site cu accente religioase (imi pare rau ca nu am pastrat link-ul) si pe margine erau reclame la: imbracaminte sexy pentru femei, marire de penis, etc.

Despre bloguri

2011-02-12T11:42:00.000-08:00

Citeam zilele trecute despre bloggingul eficient si se repeta acolo, asa cum bloggeri romani ne tot repeta in ultimii ani pe la conferinte si workshopuri, ca una din principalele strategii de succes consta in posturile frecvente: zilnice (poate chiar de mai multe ori pe zi) sau in orice caz publicate de minim 3 ori pe saptamana. Sunt complet de acord cu asta, dar total impotriva scrisului dezorganizat.

Desi citesc despre astfel de lucruri, stiu ca blogul meu este un contra-exemplu pentru ce vor unii dintre bloggeri. Scriu rar, nu scriu nici macar la date fixe si nu abordez o tematica specifica. Scriu mai degraba despre experientele mele, e un blog despre opinii personale, puternic inspirat din ceea ce ma surprinde/afecteaza. Dar (exista un mare dar) eu nu urmaresc sa fiu in topul za list, strategia mea nu e sa ma dedic in totalitate acestei activitati (care, sincera sa fiu, cere timp, pe care l-as dedica in anumite perioade mai degraba altor activitati), ci doar sa-mi exersez scriitura, sa experimentez acest instrument si sa ma eliberez din anumite ganduri care ma obsedeaza si ma obosesc.

Dar nu despre asta vroiam sa va povestesc astazi. Ci despre ce face un blogger sa fie cunoscut si relevant pentru publicul tau. Despre "ce" & "cine" din blogging si nu despre "cand" si "cat". Irelevant sa va mai spun ca ultimele doua chestiuni precizate sunt si ele importante, insa, cred ca se invata mai repede si usor.

Altfel spus, degeaba ni se scriu chestiuni irelevante si complet diferite pe un blog. Ceea ce ne atrage pe noi cititorii nu e simplul fapt ca citim ceva nou in fiecare zi, ci faptul ca citim ceva bun, ceva redat intr-o maniera frumoasa, cursiva si originala, faptul ca citim un “ceva” constant.

Ceva nou in fiecare zi putem gasi pe multe bloguri [trebuie sa fiti de acord cu mine aici] si asa nevoia de a noutate se poate rezolva repede, dar important e continutul: ce se scrie, cum se scrie, cat de important/relevant/cunoscator/specialist sau cumvretivoisaiispuneti e scriitorul pentru continutul de pe blog.

Ei, parerea mea e ca se cam incurca firele de net romanesti cand e vorba de continut. Dar, vorba aia, si-or zice multi, de ce sa nu incerci daca publicul nostru tot nu e asa de instruit si exigent?

Cum a trecut 2010

2010-12-30T13:35:00.000-08:00

Primesc cu caldura o leapsa de sfarsit de an, de la Carmen despre ce am facut anul asta, pentru ca m-am regasit in parte din cuvintele spuse de ea. Nu stiu daca cele 5 lucruri pe care le-am facut trebuie sa sune ca cele 5 mari realizari ale anului. Nu stiu daca o sa imi iasa la numaratoare, in schimb am sa trec lucrurile cele ma relevante care s-au intamplat, fie ele realizari sau nu.

2010 a fost anul...cel mai complex, daca mi se permite sa ii spun asa, cel mai agitat si nebun!

Ce am facut ?

...am reusit sa termin facultatea si licenta titan, sa devin absolventa si licentiata in acelasi timp si chiar admisa la master in timp ce mergeam si la un job serios, full-time & de multe ori chiar over-time, in acelasi domeniul pe care mi l-am ales. De aceea spuneam ca ma regasesc printre cuvintele lui Carmen. Primavara si vara au fost de-a dreptul haotice. Poate multi o sa ziceti ca da, suna ca si cum mi-as plange de mila, dar sa te imparti intr-o zi intre chestiunile de servici, cursuri, apoi lectura pentru licenta/examene, proiecte conexe (aka concerte si Let's Do It Romania) si un prieten nu e chiar un lucru usor. Ore de somn reduse, stres, timp inexistent pentru tine si micile placeri: nu as fi rezistat inca o luna!

...am avut timp si de petreceri, din vara pana in iarna! Multe, atat de multe, incat am ajuns la un moment dat atat de obosita incat am renuntat intr-un weekend la iesitul in club, si am adormit la o ora decenta

...am luat mai in serios misiunea "vocationala" si corporatista si am avut proiecte de care m-am ocupat eu. Posibil sa fi iesit si mai bine, dar, pentru un inceput de drum, i'm proud of myself si urmatoarele o sa fie si mai si

...am calatorit pentru prima data cu avionul si am ales o destinatie de vis: roma. Am iesit din tara ceva mai departe, nu mai fusesem decat in Grecia si in Bulgaria, pe aici pe langa noi. O vacanta pe cont propriu, facut intre pieteni, 6 muschetari curajosi si dornici de aventura. Si ca tot mai e o zi, va dezvalui si dorinta mea pentru 2011, ca e in aceleasi nuante: sa plecam din nou, aceleasi si mai multe, eu as vrea Londra, dar fie si Paris sau unde mai vreti voi, doar sa plecam

...am avut si am piedut; am simti ca "indiferenta doare cel mai tare", precum ziceau versurile lui chirila, daca nu gresesc.

Am facut multe lucruri ..pe cont propriu. Nu stiu daca intra la categoria "ce am facut anul asta", d-aia am lasat asta la final. Mai mult ca niciodata am simtit ca sunt singura, ca am puterea si povara de a lua decizii mari, care ma vor duce mai departe in cararile mai mult sau mai putin asfaltate ale vietii; am simtit ca m-am desprins de locul meu, locul de care apartineam (daca era unul). Sau poate abia acum imi croiesc un loc al meu si merg pe un drum al meu. Am terminat facultatea, am ramas in cea mai mare parte cu job-ul si in toamna m-am "despartit" de prietena si colega Aniela dupa 3 ani. V-am zis eu ca dragostea dureaza 3 ani! :))

Acum realizez, gandindu-ma la anul asta, ca am facut o groaza de lucruri, unele mi-au reusit si nu toate zilele mi-au fost senine.

Decembrie Style

2010-12-17T05:23:00.000-08:00

Niciodata nu mi-a placut iarna si asta are legatura cu frigul si in general cu relatia mea “conflictuala” cu temperaturile scazute. Cu toate astea, Decembrie a fost mai mereu exceptia de la regula.

E luna cu vacanta, cu cadouri, brad si mult mancare, in special dulciuri (muhaha), bulgareala, ingerasi in zapada, si multi oameni dragi pe care vrei sa ii ai langa tine. E luna cand simti ca se intampla ceva, e agitatie şi toti asteapta ceva.

Anul asta, desi putin dupa jumatatea lunii, am cumparat o serie de cadouri, am trecut printr-o petrecere de Craciun si un Secret Santa, impodobitul si privitul bradului (atunci cand nu exista inspiratie). Si mai urmeaza cel putin inca doua petreceri cu oameni dragi si mosi secretosi.

Pe langa asta am trecut si prin sentimentul extrem de placut de a ajuta pe cineva, cineva care are nevoie de cadouri mai mult ca noi cei care ne permitem tot timpul anului sa ne luam cel putin cele necesare. Si ca pentru ca tot am deschis azi un subiect asemanator, da, cred ca in parte facem cadouri catre cei mai nevoiasi ca noi si din egoism, o facem pentru noi, pentru ca asta ne da o stare de bine.

Si acum, privind la mini renul mandru din fata biroului meu, si mai in fata, la fulguiala de afara, ascultand si citind toate discutiile, urarile de la colegii care deja pleaca in concediu, comentariile de pe facebook, muzica dată la share pentru toata lumea si aplicatiile haioase in acelasi spirit cald, cum sa nu-ti sara inima in sus de bucurie si de emotie ca e intr-adevar iarna, e zapada si imparti cadouri cu cei dragi?

Craciunului nu mai dureaza doar 3 zile pe an. Spiritul sau se raspandeste de la inceputul lunii cand se aprind beculetele, gonim dupa cadouri prin targuri de sarbatoare, bloggeri si social media se trec pe postari jucause şi ne dorim sa fim cu totii bucurosi. Suntem “Mos Craciun” pentru o multime de oameni, nu doar atunci cand punem cadouri sub brad, dar si cand suntem mai atenti cu cei din jurul nostru ori stam cu drag un ceai cald cu prietenii.

Creaţiuni publicitare de demult

2010-11-13T10:30:00.000-08:00

Azi am fost la Baneasa Shopping City, nu pentru shopping, ci pentru "creatiuni" publicitare, din vremea 1880-1980. Toate scot in evidenta detalii din trecut: influenta limbii si a modei franceze, obiceiuri si produse des utilizate la vremurile respective, ilustratii detaliate, desi mijloacele de realizare erau mult reduse fata de cele de azi..

Am selectat cateva si pentru vazul vostru:

Cea mai frumoasa fotografie! Concurs de foto, organizat de gigantul vremii: Kodak!

Anunt de deschidere a sezonului pentru Baile Calimanesti si Govora:

Oferte la bilete de cinema prin taloane decupate din ziar (si acum se mai practica)

Influenta limbii din vremea respectiva si in textul reclamelor: "mijloc superior de nutriment.."

Garantarea calitatii prin propriul statement demonstreaza ca endorsementul se practica din secolul trecut.

Ca tot se apropie sarbatorile.. ce ziceti de un ciorap? :) Cadoul ideal acum cativa zeci de ani. Si sunt sigura ca achizitionarea ciorapilor pentru a-i face cadou era parte din obiceiurile vremii.

Reumatism? (Solutia:) Nici un camin fara aspirin!

Nivea folosea aceleasi jocuri textuale in structura publicitara, la fel ca reclamele de astazi. "Numai astfel puteti simti netulburati placerea luminei si aerului. Veti fi invidiati pentru infastisarea Dv. Sportiva, sanatoasa, inviorata." Nu va suna familiar?

Peria care face minuni. Textul este de-a dreptul amuzant.

Aproape un an

2010-09-27T14:12:00.000-07:00

Aproape un an.

In toamna anul trecut am primit un mail despre proiecte eco. “Inca un proiect eco.” Dar am citit despre idee - la momentul ala nu prea aveam alte info decat conceptul de la Let’s Do It, Estonia! Curatenia in toata tara, intr-o singura zi! Si mai stiam ca suntem cea mai mare tara care intra in “Lets Do It, Word!”. O mare provocare!

Asa ca am facut ce era firesc: am trimis un CV. Si curand dupa aceea am intalnit oameni minunati.

In decembrie 2009, deschideam baza de date cu primii voluntari, primii oameni care au auzit despre ideea proiectului si vroiau sa se implice. Au trecut cateva saptamani bune cu sute de intrebari intre LDIR si voluntari pana ne-am “automatizat” si a inceput o comunicare din ce in ce mai vizibila. Cand a venit primavara si am lansat oficial ziua curateniei, lumea devenea din ce in ce mai curioasa. Si mai interesata.

Noi ne intalneam la ceainarie, faceam conferinte si credeam atat de mult ca se poate, chiar daca aveam atat de putin. Am adaugat putin cate putin pana am construit ceva.

Au urmat cartari. Harti si incarcarea mormanelor de deseuri pe harta. Structuri si proceduri. Si multe alte evenimente. In toiul verii, deja multa lumea stia de proiect. Putini mai intrebau ce este “Let’s Do It, Romania!”, ce-i drept multi asteptau mai multe informatii despre modul de organizare a zilei de 25. Lucrurile mergeau bine.

Atunci am fost nevoita sa iau o pauza, dar am revenit spre finalul verii. In 2 luni se intamplasera atatea, incat a trebuit sa prind din mers ce era nou. Si sa transmit mai departe, la omuletii nerabdatori care ne scriau pentru a afla detalii. J

Septembrie a fost aglomerat. Atat de multe lucruri au trebuit puse la punct, recitite, reorganizate, transmise. De catre o mana de oameni: studenti, tineri, majoritatea fara experienta anterioara in domeniu. Dar cu multa bunavointa, vointa si perseverenta.

In ultimele 2 saptamani, in fiecare zi se inscriau pe site sute de voluntari. Incepea scoala si multi profesori si elevi au venit alaturi de noi. Si mai multe organizatii si companii isi dadeau seama ca trebuie sa se implice in aceasta cauza. Si uite asa am ajuns la peste 73.000. Si inca pe atata care s-au prezentat direct la punctul de inregistrare: peste 150.000 de romani intr-o singura zi la curatenie!

Un mic mesaj pentru Let’s Do It, Romania: Ma bucur enorm ca am fost in aceasta echipa minunata, mai ales ma bucur ca i-am cunscut pe colegii mei veseli de la Echipa de Coordonare Voluntari. Se vede ca toti din proiect ati pus mult suflet si ati muncit serios la proiect, de aceea fiecare mail de ieri si astazi cu gandurile voastre bune, entuziaste, uneori melancolice, poze din toate colturile din tara si filmulete + rezultatele – nu spun altceva decat “We did it damn well!” J. I am so proud of you, guys!

Echipa la inceputurile proiectului (ianuarie - februarie 2010)

"Nu am timp"

2010-09-12T08:44:00.001-07:00

Daca te opresti pentru o clipa in metrou – incepand cu ora 18:00 si din ce in ce mai tarziu – ai sa vezi ca esti inconjurat de foarte multi oameni. Nu e nevoie sa ii asculti. Te uiti la fetele lor si nu ai cum sa nu intrevezi pe fata lor niste riduri, nu de batranete, ci de prea mult stres.

Sunt oamenii singuratici, limitati in orice context si grup social : profesional, familial, amical. Noi suntem acestia. Multumile solitare.

Se spune ca satisfacerea nevoilor esentiale, din piramida lui Maslow, nevoi de siguranta, integrare, dragoste, realizare etc, ne asigura fericirea. In special, incurajarea si increderea primite de la prieteni & familie ne ajuta sa facem fata presiunilor externe.

Totusi, prea multe presiuni si lipsa timpului ne fac aproape imposibil chiar sa mentinem & sa legam sincere relatii de amicitie/ prietenie. Suntem limitati si restrictionati din ce in ce mai mult de spatiul nostru personal, de zilele senine, de timp, de momentele petrecute cu prietenii nostri. Toata lumea in jurul meu se plange de lipsa timpului. Nimeni nu mai are timp liber.

Limitarile astea le las pe seama constrangerilor sociale, legilor nescrise ale societatii si ale grupurilor din care facem parte. Nu sunt legile si constrangerile juridice cele care ne fac nefericiti si ne reduc la cateva standarde. Nu din cauza lor - sau, hai sa spunem nu in mare parte din cauza lor - ne intoarcem mohorati de la birou si traim intr-o lume in nuante de gri.

Ideile si comportamentele noastre – cele care nu satisfac standardul majoritatii – raman blocate. Din teama de izolare si/sau excludere le aruncam undeva si devenim marionete. Cei care au taria de a indrazni de a fi diferiti de ceilalti, de a actiona altfel sunt marginalizati sau blamati.

Progresul nu are cum sa se realizeze in astfel de conditii. Asta pentru ca multi dintre noi suntem blocati in reguli sociale, care nu permit inovarea, iar timpul nostru este alocat in mare parte intretinerii relatiilor sociale profesionale. Trist.

5 motive pentru care nu recomand sa ai o relatie cu cineva din domeniul organizarii de evenimente/concerte

2010-08-16T09:51:00.000-07:00

Dupa modelul de aici, vreau sa va spun cele 5 motive ale mele pentru care nu recomand sa ai o relatie cu o persoana implicata in domeniul organizarii de evenimente (a se citi concerte!).

Nu mai dezbat asupra domeniului comunicarii & co, deja am inteles cu totii care-i treaba, asta te invata inca din facultate (cred ca am auzit despre inexistenta unui program exact inca de la primul curs).

5 reasons not to date someone working into organizing events/concerts industry:

1. Vorbitul la telefon este un subiect sensibil, nu te astepta sa vorbesti mai mult la telefon daca tot nu va vedeti. Asa ca nu incerca sa porti o conversatie mai lunga de 3 minute, costa...o baterie de telefon! Intotdeauna au nevoie de bateria de la telefon – sa tina legatura cu organizatorii de evenimente, sa nu cumva sa ii sune vreun coordonator de grupe de voluntari, cei de la productie, si multa alta lume importanta (a se retine: prietenele nu fac parte din categoria “lume importanta”). Si pana la urma daca reusesc sa se mai elibereze din agitatia multimii, se intampla in timpul concertului si cred ca e destul de clar ca decibelii iti zboara creierii.

2. Intotdeauna sunt foarte sociabili, poate chiar prea sociabili cu sexul opus, incat incepi sa iti pierzi mintile analizand de unde pana unde toate astea reprezinta intretinerea relatiilor si intrarea pe alt teren. Pentru ca, vedeti voi, ce se intampla in jungla aia, nimeni nu poate sti. E departe de ochiul si urechea ta. Aceasta deschidere catre socializare este evident prelungita catre partea online: nu pot fi evitate discutii pe messenger ori facebook, pentru ca: tu stii cine e cutarica?/ vorbim despre concert/ tipa asta ma ajuta la carat statii, tre sa stabilim detalii!De fapt, toate ideea de socializare se invarte in jurul construirii relatiilor profesionale, e putin diferit de socializarea de zi cu zi a unui om obisnuit. Poti sa o numesti “networking”. Un amic colo, unul dincolo, nu se stie niciodata cand ai nevoie de ajutorul sau.

3. Am treaba, nu am timp, vorbim mai tarziu, trebuie sa lucrez la ceva, trebuie sa ma intalnesc cu cineva – sunt mult mai repetate decat buna, cum a fost azi? Topul prioritatilor nu te include. Ia-ti gandul de la asta. Viata vibreaza in jurul cuvintelor: servici, munca, concert, muzica, voluntari, excel, google docs, outlook si altele.

4. Nu te astepta sa iti povesteasca despre momentele placute petrecute cu tine, ci, daca scoti ceva de la el, va fi despre munca si distractia de care a avut parte - tot impreuna cu oamenii cu care munceste la concerte. Rareori primesti impresii de la concerte, referitoare la performantele artistilor. Ei au grija sa fie totul bine si sa nu fuga toti voluntarii in fata scenei. Asa ca pregateste-te sa tot asculti cat de mult se distreaza lucrand in timpul concertelor sau dupa, la o bere care sa spele tot efortul depus.

5. Caz particular: toate concediile, zilele libere, serile sunt on the site, daca nu in fata unui excel pe tot ecranul, planificand detalii. Vara la mare? Doar daca e vreun concert! Si atunci s-ar putea sa te cam lase balta, sa fuga la gasca cu voluntari. Doar stiti ca vara se gasesc toti marii muzicii sa vina in Romania. Daca vrei sa mergi undeva in vacanta, nu te astepta ca el sa se gandeasca dinainte la asta, caci el isi organizeaza calendarul fara sa te intrebe de planurile tale, ci mai degraba vezi ce agenda muzicala ruleaza in peisaj. Va sfatuiesc sa faceti la fel, sa va planificati independent iesirile, voi cele ce sunteti prietenele cu mai putin de jumatate de norma.

Se prea poate sa existe si alt fel de persoane care lucreaza in domeniul asta. Dar asta seara lasati-ma sa exagerez putin.

Locuri si povesti

2010-07-28T10:02:00.000-07:00

Ieri treceam printre puzderia de oameni prin pasajul Victoriei si aud o tipa care-i spunea cu o mandrie mascata prietenei/ colegei sale: “asta ar fi a 5-a tara pe care o vad anul asta!”. Si apoi ajung acasa si citesc pentru a multa oara pe facebook despre locuri si locuri de la oamenii care Redescopera Romania in fiecare zi.

Imi place atat de mult campania asta incat nu ma pot abtine sa nu scriu si eu cateva cuvinte despre locurile mele de poveste din tara noastra. Recunosc, nu am vazut prea multe locuri “din afara”, decat prea apropiatele Bulgaria si Grecia, dar asta nu anuleaza frumusetea locurilor noastre.

Cele mai cele:

Cel mai inspirational peisaj, cele mai multe obiceiuri pastrate, cea mai traditionala zona : Maramures

Cel mai plin de emotie loc: Memorialul din Sighet, memorial al durerii, care infricoseaza prin drama oamenilor ce au ajuns acolo si integreaza intreaga poveste mult prea nefericita si mult prea incorecta a lagarelor, din vremuri nu prea indepartate.

Cel mai…cel mai. Orasul de suflet, daca cumva nu v-am convins: Rm. Valcea. Printre cele mai vechi, al doilea oras atestat al tarii (1388), si totusi atat de nou. N-ai zice ca printre strazile mult prea aglomerate de masini mai noi, mai vechi, cladirile moderne, blocurile renovate sau nou contruite, parcurile, micute ce-i drept, dar ingrijite si curate, bancutele aflate pe mai toate strazile mari, tinerii care se intorc pe timp de vacanta de la facultate sau job-uri mohorate.. n-ai zice ca printre toate astea se pot ascunde biserici si o episcopie vechi, ilustrate prin tilcuri ascunse, ziduri descoperite in “adancuri” inca de pe vremea dacilor, doar cateva zeci de minute pana la mici orase-statiuni cu leacuri binefacatoare, munti pe care si Mircea cel Batran i-a vazut in vremea domniei sale. Gata, m-am oprit! J

Cel mai puternic marcat de istorie: Sighisoara, atat de simplu, de prafuit si de medieval.

Cele mai bune pentru evadarea de weekend si plimbarea prin “pietele” mari : Brasov si Sibiu, cu constructiile lor speciale din centrul vechi, ochii Sibiului si biserici reformate cu elemente gotice.

Cel mai activ oras: Cluj, plus Ardealul ca fiind cea mai de bun-simt regiune; cei mai implicati, mai deschisi si mai receptivi oameni din cate am cunoscut.

Cel mai publicitar oras, cu cele mai multe baruri, de la cluburi felurite la terase vesele sau prafuite, de la magazine cu kitch-uri la branduri scumpe: Bucurestiul, dar zona cea mai vie si plina de culoare: Lipscani.

Fiecare loc, oricat ar parea de neinsemnat pe harta, spune o poveste. Si daca nu e una istorica, e una culturala sau pur si simplu “peisagistica” si daca nu e nici una, nici alta, atunci sigur o poveste a oamenilor. Si asta face ca locul sa fie special.

Doar pentru mine

2010-07-08T10:00:00.000-07:00

Stiu ca nu am mai scris de mult.

Ma supara asta. Dar nu am ce face. Poate suna putin ciudat, dar motivul pentru care nu am mai scris pe blog, este ca am fost ocupata in mare parte cu...blogul (work stuff).

A trecut perioada groaznica cu licenta si nu, nu urmeaza sa zic „nu a fost mare lucru”. Sa zica asta cei care doar scriu o lucrare de licenta si o sustin. Eu nu o sa uit niciodata cat de greu si urat a fost! D-aia nici nu am un avant prea optimist cand ma gandesc la master.

Incerc sa intru in "normalitate"; am trecut prin explozia de imediat de dupa, cand iti vine sa recuperezi tot ceea ce acele zile ti-au furat, libertate, distractie, nopti vesele, excursie CRP-ista, zile fara griji pe care sa le simti la fiecare rasuflare. E ca la eliberare. :)

Acum incerc de fapt sa imi regasesc drumul pe care sa alerg. Si simt, nu stiu de ce, ca retraiesc momente din trecut. Stiu ca am mai trecut prin asta. Parca ar fi o ciclicitate. Eu si calculatorul, singura, pe intuneric, ascultand melodii linistite si vorbe cu tilc. Evanescence. Si as da pe repet. Ma simt cuprinsa in aceste sunete. As canta cu ochii inchisi, ca si cum versurile imi apartin si au fost totdeauna ale mele.

As vrea sa fie liniste si nimic in jur. Eu cu mine. Nimic sa nu intrerupa melodiile. E acea tacere melodiaosa care nu merita a fi intrerupta.

Si iara cred ca am trantit un post aiurea. Egoist. Doar pentru mine.

Trantesc ganduri imprastiate, dar sunt ale mele si ma regasesc la fiecare citire in ele. Nu e insa deajuns sa le am. Trebuie sa le si scriu. Doar pentru mine.

Si mai sunt la rand sute de pagini..

2010-06-11T08:45:00.000-07:00

Dupa inca 50 de pagini, ridic privirea spre celelalte sute de pe birou si apoi trag cu ochiul la calendar. Si ma intreb “oare voi reusi?”

Citesc cateva pagini si inevitabil, ma prabusesc in ganduri din cele mai diverse: baiatul, excursie, ce se intampla dupa za big & Stressful event, ce s-o mai intampla zilelea astea pe la birou, aerosmiiiith, eu cand ma mai bronzez, unde mergem vara asta, oare ce-i mai important de invatat dintre toate, chiar o fi nevoie sa citesc si asta??

Capturata cu orele intre aceiasi 4 pereti verzi, pierduta printre foi atent aranjate, caut sa ma sustrag din cand in cand , imi aranjez laptopul pe picioare si sa ma pun la curent cu ultimele noutati pe facebook, verific mailul in speranta ca am primit unul mai “important”.

Eh, si uite-ma scriind un post pe blog si foile parca imi striga sa revin la ele, facandu-ma vinovata de pierderea vremii..iar mie, ha, imi vine sa le arunc pe toate in sus, sa se amestece sub privirea mea si sa ma lase odata in pace! Dupa...

Leapșă: ani de liceu vs. studenție

2010-04-18T07:37:00.000-07:00

Am intrat in jocul propus de Blogul Facultatii de Litere:

	Ani de Liceu	Studentie
Ore de somn/noapte	minim 8 ore	5-8 ore (in ultimul an de facultatea maxim 6 ore pe noapte)
Cafele baute/zi	Numai 3 in 1, si asta in ani terminali. De cateva ori pe saptamana	1 de dimineata (maxim 2 ca nu face bine). Exceptie: sesiunea. :)
Ore petrecute invatand	Cand era nevoie (lucrari, teze, cand stiam ca trebuie sa ma "asculte")	In sesiune cat cuprinde, cam cu 2 zile inainte de examen. Noapte de dinainte la viteza maxima. :)
Prieteni	Aproximativ 10, in mare parte inca ii mai am :)	Sa zicem vreo 15. Cei de pe retelele sociale nu se pun, nu? :D
Filme/saptamana	unul- doua	Pana anul asta, 3-4 pe saptamana :)
Certuri cu parintii	Neintelegeri destul de dese	Rar, cand ma duc pe acasa si stau mai mult de 2 zile.
Ultimul concert la care ai mers	Cine isi mai aduce aminte?	Urma (24 martie)
Bautura preferata	Vinul	Campari (si vinul ramane in topul preferintelor, depinde de ocazie)
Locuri frecventate	Cozia, parcul Zavoi, centrul...(Rm. Valcea)	Centrul vechi, Universitate, Cismigiu, Expirat, Regie, etc
Vicii	Internetul	Internetul (facebook addiction)

Aniela, Carmen, Ioana va provoc!

Rm. Valcea

2010-04-07T14:51:00.000-07:00

Ramas bun

2010-04-03T15:53:00.000-07:00

Doar 2- 3 luni de facultate. Si gata. Cateva saptamani de cursuri si sesiunea de examene incepe. Imi iau ramas bun de la profi. Si de la unii colegi. Pe altii ii voi tine mereu aproape de mine.

Imi iau ramas bun de la cursurile lungi de la Relatiile Publice, despre care nu stiam nimic in toamna lui 2007, de la agitatia profei mereu doritoare sa ne dea si mai mult si mai mult, numai sa plecam de acolo mai “invatati”.

De la profesorul Dinu, la cursul caruia anul asta, din pacate nu am reusit sa vin, dar care, sunt sigura, a mai adaugat ceva cultura generala despre comunicarea din antichitate pana azi. Si ceva despre animale, ca doar si ele comunica acolo pe limba lor. Ca sa parafrazez, un om o “enciclopedie ambulanta”.

De la diriga, doamna Bogdan, care ne-a cucerit din prima, desi ne-a initiat in subiecte precum moartea si dansurile macabre, ne-a traversat prin antropologie, dar stim cu totii ca antropologia se face pe teren, asa ca era nevoie de ceva…excursii ca sa ne cunoastem mai bine si sa construim relatii de prietenie.

De AMT, mereu in actualitate, care a avut grija sa ne “bombardeze” cu teorii si exemple, concepte, pseudoevenimente, Mesina ne-a tinut cu pasiune discursuri despre discursuri, imagologie si imaginar, si la dezbateri ne-a invitat, doamna Spiridon de care ne-a fost frica pana ce am aflat ca am trecut, de Perciun care ne-a dat filme de analizat si scurt metraje de realizat, de seminariste, care, intre noi fie vorba, le-am cam batut la cap, dar cred ca le-am fost dragi si ne-au ajutat sa vedem si partea mai practica a lumii din PR si publicitate.

Sa stiti ca mai sunt multi, toti unul si unul, sa nu va suparati ca nu am mentionat pe careva. Dar am avut, ca peste tot, si problemele noastre, insa-i sfarsit de an si nu ne mai gandim la rele.

Am avut si Platon si discursuri pline de subintelesuri, cuvinte si intelesuri, profesori mai filosofi, distanti, indiferenti, dar cei mai multi iubitori. Imagini si reprezentari, reclame si interpretari, etica, demult am avut chiar si chestionare, sondaje si opinii, nopti pierdute lucrand la „proiecte“, punand tara la cale si gandind, plini de avant, cum sa construim un brand, cum sa salvam din criza companii, sa realizam (si acum cuvantul magic al domeniului) campanii, cum sa le creem o biografie publica, in mass-media, “oamenilor mari”. Sa nu uitam de prea mentionatul Habermas, de la care am invatat despre spatiul public, Wilcox care ne-a spus prima data ce sunt alea RP si care a venit la Bucuresti anul acesta, de Roland Barthes care ne-a ajutat sa descoperim semnificatii, De Fleur si teoriile comunicarii de masa in presa noastra cea de toate zilele.

Si altele si altele...

Ce sa mai, ma bucur ca am fost 3 ani in comunitatea CRP-istilor de la Litere, Universitatea Bucuresti. Goodbye, farewell.

In the prime of my life

2010-02-10T09:18:00.000-08:00

I'm feeling rough, I'm feeling raw, I'm in the prime of my life...

Sesiunea s-a terminat.

S-a terminat bine. Asa cum merita! M-a chinuit atatea saptamani! I-am aratat eu ce inseamna viata de student! Somn. Capitolul recuperare nopti nedormite. 13 ore! Activitati placute, cateva emailuri si carrefour. Clubbin`. Numere gresite date la baieti bagareti. Dancing till the morning. Intoarcere acasa a doua zi cu metroul. Alergand prin nameti la 6 a.m. Trezit tarziu. Foarte tarziu. Si un mic refreshment. Bataieeeeee cu zapada! Multe, multe surasete de fericire. Somn si o noua saptamana, mult mai placuta.

Saptamana in care nu voi face nimic! Doar working & letsdoit. Din categoria lucrez si voluntariez cu drag.

Saptamana in care voi avea timp sa imi citesc si mailuri din casuta "de acasa". Cand stiu ca voi veni acasa si nu am trebuiri urgente de rezolvat (aka invatat, proiecte, studii). Cand voi citi revista de langa mine. Si nu voi mai sterge mailuri de la portalurile de stiri. Cand voi vedea filme pana la capat.

Saptamana cand scriu postul asta si ascult muzica tare (ador asta)!

Saptamana care e deja la jumatate si sa vezi dupa-aia. La naiba cu orarul de pe semestrul 2!

Cu drag v-am scris in seara asta,

A voastra Adriana :)

Sesiune & more

2010-01-27T09:44:00.000-08:00

Deja la jumatatea sesiunii, deja prea multe nopti nedormite, prea multe ore de somn restante.

Da, as spune ca e greu si da, e mult mai bine sa traiesti intr-un ritm mult mai relaxat.

Nu vreau sa mai aud in jurul meu ca nu e timp! Ar fi minunat ca ziua sa aiba 24 de ore si sa nu avem nevoie de somn. Dar daca vrei sa faci ceva, gasesti timp, trebuie doar sa ti-l planifici mai bine. De genul: eliminat pierdutul vremii la tv, pe net, fara a face ceva productiv, iesiri in oras, etc.

Daca vrei sa nu te plafonezi gasesti timp si resurse. Poti sa lucrezi full-time, sa inveti pentru examene, sa le treci cu note onorabile, sa te mai implici si in alte activitati extra-all that, sa mai scrii si pe blog din cand in cand, sa chatuiesti pe retele sociale, sa intalnesti oameni noi si poate, chiar si unii deosebiti, sa iesi cu prietenii, mai rar ce-i drept, chiar si sa iesi noaptea in club sa dansezi, sa iti faci propriile reguli. Se poate. E vorba despre a prioritiza activitati, a face un compromis, a te gandi la satisfactiile care vor veni din toate lucrurile pe care le faci, la ceea ce iti place, pentru ca asta te faci sa te simti implinit.

Asta e un post prin care ma incurajez pe mine insami sa o iau de la capat de maine. Sa gasesc un subiect pentru studiul imagologic si sa fac mai multe decat azi! :))

Nimeni nu a zis ca e usor. But this is the battle with life.

Povestea de joi seara

2010-01-14T12:30:00.000-08:00

6 seara. Intru optimista pe usa bibliotecii universitare. Trec prin numeroasele etape, las legitimatia, iau cardul si cheia de la dulap, imi las haina, geanta, ma "blindez" cu telefoanele, cardul, agenda, pix etc, ma duc la calc si imi scriu codurile de la carti, imi aleg sala, locul si ma indrept catre lift. Apas. Astept. Se ridica cineva de la calculatoare si vine la lift.

"Trebuie sa apesi pe buton ca sa vina liftul."

"Am apasat, dar se pare ca nu indeajuns", e raspunsul meu.

"La ce sala mergi?"

"La sala 4" incerc sa raspund eu cat mai draguta. "Ahaa. La et. 2" Finally vine liftul. Intram. Domnul isi aranjeaza frumos bluza, parca ar vrea sa ma impresioneze si pentru cateva secunde isi ia atitudinea de "I’m the good guy". Nu pierde timpul si ma anunta ca trebuia sa declar ca am intrat cu cartea mea. Ii raspund "E doar o agenda. Stiam asta oricum." Ii zambesc, se deschide usa, am plecat.

Imi aleg o carte de la raft, si incerc sa captez toata info. Hmm, nu e chiar pe subiectul meu. Mai e si in franceza. 2 fraze citesc. Dar apari tu. Ptiu. Sunt la biblioteca si vreau sa citesc imi spun! Incerc sa evit flash-urile ce imi apar in minte. Mai citesc cateva randuri, iar apari, mai dau cateva pagini, poate o fi ceva mai captivant. Filme in capul meu. Fantasy time? Imaginatia imi joaca feste. Nu ma lasi in pace.

Trag aer in piept. In fata mea custodele se uita in calculator si zambeste. Vorbeste cu cineva, deci. Se chattuieste. E tarziu. I s-o fi luat si ei. Doar cateva locuri libere in sala. Plin de studenti. Un tanar cu coatele putin tocite se aseaza langa mine. Scrie incruntat ceva la laptop. Genul tocilarului, ai zice. Ma trezesc analizand ce face fiecare din raza mea. Vine si a doua carte. E un dictionar. In sfarsit. Transcriu un cuvant si explicatia lui. Ma opresc. Iaraaa! Inchid cartea! Pun capul pe masa! Vreau sa intru in povestea din capul meu si sa opresc totul. Sa te cert. Sa te bat. Sa pleci de acolo si sa nu te mai intorci. Ma sustragi de la lucruri importante. Revin. Fac poze la celelalte cuvinte. Abia astept sa termin sa ies afara.

E intuneric si aerul putin rece. Ma linisteste plimbatul asta. Nu vreau sa merg acasa. Dar nu am chef nici sa colind magazinele. Ce sa fac? Ma simt obosita, dar m-as plimba toata noaptea pe strazi.

Just another new media post

2009-12-28T02:12:00.000-08:00

In timp ce lumea inca se mai gandeste la sarbatori, la cadouri, la cat de bine s-au distrat, cat de “bine” (mult) au mancat, cum sa faca sa dea burta jos ca sa intre in hainele pentru revelion, ce le-a mers bine anul asta si ce planuri ar functiona pentru 2010, eu citesc bloguri despre bloguri si ma folosesc in general de new media pentru a ma documenta despre..new (& social) media. J

Cu cat gasesti mai multe informatii, cu atat poti sa devii mai confuz. Putine teoretizari si diverse clasificari despre aceste tehnologii exista, iar acestea se pierd printre pagini de web, caci adevarate file printate nu exista decat pe ici pe colo (oricum nu in Romania). Daca acum cativa ani wiki, bloguri, podcast, social media si alte tehnologii online erau new media in afara, la noi putem vorbi linistiti de primii pasi ai comunicarii online ai mediului organizational. Ce-i drept se pot enumera cu usurinta avantaje si dezavantaje, fara sa fii vreun specialist in aceste tehnologii, dar cand te gandesti la mediul corporativ argumentele incep sa le cam scape printre degete oamenilor.

Poate fi greu de inteles pentru lideri ca new media nu e doar un trend, ci o platforma online cu mijloace inovative si eficiente. Asta daca stii cum sa le folosesti, sa asociezi fiecare canal si mesaj cu directia strategica pe care vrei sa o atingi. Ne-am saturat cu totii sa primim doar mesaje formale, oficiale, comunicate seci, marketing traditional, in care produsul lor e cel mai bun decat al concurentei. Ce ar fi daca mai multe companii ar incerca sa comunice cu publicul prin mai multe canale specifice, sa isi creeze o comunitate interesata, sa mentina legatura cu acesta permanent prin mesaje formulate intr-o nota mai degraba informala, intr-un limbaj degajat, care sa permita receptarea feedbackului si interactiunea cu publicul………….?

Puteti sa completati enumerarea, dar poate cel mai puternic argument care va va convinge de eficienta este avantajul competitiv al companiilor care folosesc aceste medii.

Vintage story

2009-12-14T12:53:00.000-08:00

Un cadou cu adevarat special.

My December

2009-12-05T06:40:00.000-08:00

Agitatie de decembrie, cozi interminabile la supermarket, musuroaie de oameni printre randuri..asta e luna cadourilor, a vacantei de iarna, a bucuriei sarbatorilor. Toata lumea scrie, vorbeste online sau offline despre sarbatori, chiar si media a inceput sa o ia razna.

Toata acest entuziasm al craciunului e deprimant. Cand stii ca ceea ce vrei e ceva ireal, ca magia sarbatorilor nu e decat o iluzie fara oamenii dragi langa tine, ca toate luminitele si decoratiile iti lumineaza sufletul doar atunci cand te bucuri de ele impreuna cu ceilalti, cand cadourile iti aduca atat de multa bucurie, dar nu vin de la cine te astepti, cand toti ceilalti se relaxeaza si tu mai ai treaba, cand ce faci nu e bine, trebuie refacut si completat, cand cei din jur nu te inteleg si fugi sa plangi in baie, cand sfintele sarbatori li se par o superficialitate, doar o poveste pentru copii, cand nu mai ai pe nimeni sa-ti inveseleasca zilele astea, cand nu mai faci parte din poveste anilor trecuti si cele ce deveneau traditii raman doar amintiri...

Hard to step out of this reality.

New York, New York

2009-11-10T11:03:00.000-08:00

Din nou scriu dupa mult timp. Lipsa timpului nu ar trebui sa fie o scuza. Toti suntem ocupati.. Si nici macar nu stiu cum sa va aduc un argument prea plauzabil: decat scris, citit, cautat carti, articole si "alergat" dintr-un loc in altul. Asta am facut. Comunicare organizationala, comunicare interna, new media, new media si eficienta media in programele de comunicare interna, toate separat si impreuna. Cat e ziua de lunga. Bineinteles, plus facebook & co :).

Si ca sa ies din sfera asta, hai sa ne relaxam cu niste muzica. Premiile Mtv Europe Music Awards de anul asta nu le-am prins, dar youtube e prietenul meu de nadejde mereu. Ca o paranteza, intotdeauna mi-a placut sa urmaresc nebunia aia. Mi-amintesc cum pierdeam noptile in liceu sa vad ce le-a mai trecut prin cap astora de la mtv. Si ca sa o scurtez (Youtube should be your friend too), din paleta de mini-showuri, am remarcat o noua melodie, probabil un nou hit pe afara. Jay-Z- Empire state of mind. La EMA era cu o dom`soara, nu stiu cine, dar apoi m-am documentat si am vazut ca partenera de scena (oficial) e Alicia Keys.

Mi se pare incredibil cat de mandri (in sensul pozitiv) sunt americanii astia de tara, mai nou orasul lor. De la american dream au trecut acum la New York, (concrete jungle) where dreams are made of. Se simt atat de bine in pielea lor si nu ezita sa aminteasca de landmarks cu fiecare ocazie. Aproape ca imi suna a imn melodia asta. Un adevarat statement: "Tell by my attitude that i`m most definitely from...new yoooooooooork"

La noi...:( Poate alta data.

& adevarata atmosfera americana:

Locul meu..unde este?

2009-10-17T14:38:00.000-07:00

Locul meu..unde este? @ Yahoo! Video

Ascultand o melodie, mi-am amintit de filmuletul pe care l-am facut la atelierul media. In anul I chiar, daca nu ma insel.

Trebuia sa iasa si mai bine de atat. Suntem si noi de acord ca am cam lungit filmul. Asta vreti sa spuneti, nu? Dar stiti ce? Tot ne-a placut, tot credem ca e frumos si diferit. E al nostru.

Nu se vede excelent pe yahoo video, dar nu il mai am in calc. Noroc cu online-ul. :)

Melancolie

2009-10-10T13:50:00.000-07:00

Ma tulburi. De fiecare data cand imi trimiti un email, intri pe mess, citesc un mesaj de la tine, cand vad poze, ascult anumite melodii. De fiecare data cand vorbesc despre tine. Chiar si atunci cand ma intrebi ce fac. Doar atat. Ce faci si devin melancolica.

Zilele trecute am vrut sa fac ceva nebunesc. Dar m-am oprit, am zis ca de prea multe ori am incercat sa fac eu ceva. Din nou, aseara am vrut sa-ti dau mesaj. Asa, sa stii ca ma bulversezi, sa stii ca gandurile indreptate catre tine nu ma lasa in pace. Sa stii ca din cand in cand amintirea zilelor frumoase, chiar si a celor urate ma bantuie. Nu mai scap de ele. Si deseori cad pe ganduri. Si ma gandesc cum ar fi mai bine. Ce s-a intamplat cu noi, cand am ajuns aici, de ce am evoluat asa, unde si cine a gresit?

Vreau si nu pot sa merg mult mai departe. Nu ma lasi sa ma aproprii prea mult de nimeni. Esti ca o voce din alta lume, care ma vede si vine sa ma certe.

Dar sa nu crezi ca nu m-am descurcat destul de bine si singura. Lucruri bune mi s-au intamplat. Momente bune am petrecut. Lume noua am cunoscut.

Si totusi..tu apari din cand in cand.

Stiu ca asa ar trebui sa ramana lucrurile. Tu nu esti pentru mine. Tu nu ma intelegi, poate nici nu ma cunosti prea bine. Parerile noastre merg in directii diferite. Ce bine ar fi fost sa fie altfel. Ah! E ceva ciudat cu noi.

"Cine esti, cine sunt,
ce mai beau, ce mai cant?
Ce mai fac, ce mai simt?
Oare mai pot sa mint?
Cine sunt, cine esti, oare ma mai iubesti?
Cine e, cine nu, care eu, care tu?"

Oracol Internetics

2009-10-08T09:16:00.001-07:00

Dupa ce mi-am terminat taskurile pentru ziua de azi, am intrat sa mai citesc ce mai e nou in blogosfera si sa vad daca s-a mai iscat vreun buzz. Printre posturi recente se numara Bobby Voicu si bto, cu oracolul internetics. Suna interesant. Deja dupa cateva ore, remarc la status & pe facebook despre mai multa lume care a completat oracolul. Asa ca de ce nu?

Ce ne iese noua? Having fun & poate o inscriere gratuita la internetics. Ce le iese lor?Pai sa vedem.. Cativa oameni importanti din online au completat, au postat si asa s-a dus vestea. S-a creat curiozitate si word-of-mouth e in floare. Sigur va urma un lung sir de posturi de acest topic.

1. Cum ar fi lumea fara online?

Mai plictisitoare.

2. Principala calitate a oamenilor din online este…

Sunt sociabili si deschisi catre nou.

3. Principalul defect al oamenilor din online este…

Sunt dependenti de online. :))

4. Un lucru pe care l-as schimba la mediul online:

Nu-mi vine nimic in minte.

5. Care e cea mai mare nenorocire care s-ar putea intampla pe net?

Hai sa gandim pozitiv. :)

6. In 2015 online-ul va fi…

Va fi un lucru atat de obisnuit pt toata lumea, asa cum e spalatul pe maini.

7. Daca Internetul ar fi al meu pentru o zi…

As face live streaming de la concerte din intreaga lume cu trupe foarte tari.

8. Pagina mea de start e…

Google forever!

9. Site-ul meu preferat e…

youtube

10. Site-urile/blogurile pe care le accesez zilnic (maxim 5)

Facebook, twittter, youtube

11. Ca sa reusesti in online ar trebui sa citesti…

Sa citesti. Carti, bloguri, articole specializate, studii, presa. Tot ce se poate.

12. Indeletnicirea mea preferata pe net este sa…

Ptiu! Farmville. Dar poate varia.

13. Deviza mea online e…

Get up-to-date.

14. Reteaua sociala preferata e…

Facebook, normal.

15. Jocul meu preferat pe net e…

Farmville, ferma mea de pe facebook. :D

16. Viralul preferat e…

T mobile life`s for sharing. Dancing in the subways. How cool is that?

17. Eroul meu online e…

Nu am asa ceva.

18. Campania mea online preferata e…

Cubul HBO Image. E incredibil. “It’s More Than You Imagined. It’s HBO.” .

19. Cea mai buna agentie a momentului e…

Nu stiu. Sa nu facem presupuneri gresite. :)

20. Antreprenorul momentului e…

Un domn misterios.

Moment de eliberare

2009-10-02T06:26:00.000-07:00

Incerc de mult timp sa mai scriu cate un post, dar intotdeauna ma limiteaza timpul. Asa ca mi-am asumat acum riscul sa intarzii cu alte activitati, dar macar sa las degetele sa alunece pe tasta dupa cum imi place mie.

Am avut cea mai frumoasa aniversare de pana acum. 21 de ani. Fete zbataite, muzica la maxim, sarit in pat, karaoke, invitati surpriza, poate cel mai tare chef din camin, muzica live si ...cel mai important: prieteni!

E momentul ala cand iti vine sa canti toata ziua "girls just wanna have fun", dar incepe ultimul an de facultate si nici nu vrei sa pierzi contactul cu experienta practica.

Si daca nu v-am innebunit prea mult pe facebook, saptamana asta a fost PR Week, PR Award & un training care mi s-a potrivit la perfectie ( ca titlu doar) despre comunicare interna. Si nu, nu mi s-au parut plicitisitoare conferintele, poate particele doar. Mi-a placut PR 2.0, pentru ca imi place subiectul si intotdeauna imi va placea sa fiu in pas cu actualitatile. Nu m-a deranjat Bogdana Butnar ca nu a raspuns PR-istic, pentru ca asa e firea ei, da raspunsurile mai direct si da, avea dreptate: asteptam toti raspunsuri, iar ele sunt la un click distanta. Asa ca trebuie doar sa te interesezi mai mult si daca vrei profesionalism in domeniul comunicarii vei esua fara noile mijloace de comunicare.

Mi-a placut si discutia despre creativitate in PR. Mai ales ca am aflat mai multe de la Mircea Tomescu, Pleon Graffiti despre "indrazneste si tu", despre "cine sunt adevaratii eroi", si "Digital Zoo". Sfaturi bune am primit si de la Ioana Manoiu- sa nu ne limitam la lucruri comune. Alina Stanciu ne-a deschis ochii despre piata romanesca, indeajuns de creativa, dar mai putin inovativa. Well, si alte discutii au fost de lua in considerare, dar deja sunt in intarziere.

Gala a fost un dezastru, in ceea ce priveste modul de prezentare, iar trainingul a fost mai degraba o alta conferinta cu mai putini participanti si mai multa teorie. Exceptand ultima parte, cand Ilinca Macri, Head of Internal Communications BCR a venit cu exemple practice.

Deja ma simt mai bine ca am reusit sa scriu si pe blog cateva cuvinte. :)

O sa revin cu poze.

I hate being disfunctional!

2009-09-13T13:24:00.000-07:00

Duminica dupa-amiaza. Iesire cu bicicletele. Data trecuta nu am fost in stare sa invat sa tin ghidonul drept. Am incercat. Da, stiu, veti spune ca e o banalitate sa mergi cu bicla. Well, not for me. Nu am invatat cand era timpul si acum nu mai are cine sa ma ajute sa ma echilibrez.

Asa ca azi, fetele, grijulii si atente ca intotdeauna, mi-au adus rolele. M-am dezechilibrat pe ici, pe colo, mai ales la inceput, ca doar sunt ani de cand nu am mai mers pe role. Doar ce am mai patinat cate putin iarna. Fricoasa cum sunt de fel, sau nu stiu de ce, frana mi se pare mai degraba un obstacol si un adevarat dezechilibru. Asa ca mai bine sa nu fie nimic in calea mea. Pomii si stalpii imi sunt prieteni in astfel de situatii. Fie. M-am dezamoritit, am alergat si eu pe langa bicle, mi-am luat avant, m-am bucurat de lume, de agitatie, de un puls mai rapid etc.

Herastrau. Panta in fata mea. E mare? Ooo da, e. Sau poate ca nu. Hai ca o fac si pe asta! Wooooaw ce tare ma misc! N-as fi putut alerga niciodata asa repede cu piciorusele mele. Aerul imi vine in fata si parul zboara-n vant. O sa fie ok? Unde o sa ma opresc? Gasesc eu ceva. Ce e aia? Nuuuu. Nu se poate! Denivelare, asfalt spart pe o portiune mare. Hmm. Sa sar? Imposibil. Vad eu cum fac si trec peste. Viiiiin. Cred ca oamenii imi citesc groaza pe fata si se tem. 2 batranele se gandesc ca asa-mi trebe. Buuuuuf! Asta am fost eu! Trantita pe astfalt! Cu mana la spatele intepenit de durere si parul peste fata. 2, 3, 4 (cine stie cati) oamenii ma ajuta. „Nu te misca! Te mai doare? Sa te masez. Hai sa te ridici. Descalta-te! Chemam SMURD?“ Whaat?? Smurd? Nuuu. Imi trece. Ma ridic in picioare, asa tremurande cum mi-erau, imi iau adidasii si ajung pe o banca. Iara le-am stricat dup-amiaza fetelor, imi zic! Imi dau seama ca ma doare mana dreapta. Mai rau. Si mai rau. Incepe sa se umfle.

In final, am ajuns la urgente, formalitati, plimbare de la o usa la alta, oameni recalcitranti, un deznodamant: „ Ai doar o entorsa. Sa o lasi mai moale cu mana“.

Uite asa am ajuns sa stau si cu mana infasurata.

Urasc durerea. Urasc sa nu pot sa-mi folosesc mainile in mod normal. I hate being disfunctional!

I hope you get all that you want

2009-09-12T03:55:00.000-07:00

Am descoperit videoclipul asta printr-un post al ProFm pe facebook, declarand aparitia topless a lui Natalie Imbruglia in noul ei video. Nu va inchipuiti pornografii sau imagini reci cu domnisoare despuiate, asa cum ne-am obisnuit pana acum, in special de la fetele "de entertainment" cu pretentii de artiste.

Videoclipul asta e destul de cumintel in acest sens si facut cu bun gust. Mie chiar imi place foarte mult, iar Natalie arata chiar foarte bine. Nici versurile nu sunt de neglijat, bineinteles. Este totusi o melodie lucrata cu Chris Martin de la Coldplay. :)

Bucuresti in sarbatoare

2009-09-12T03:35:00.000-07:00

Week-endul asta avem ONG Fest in Bucurestiul vechi si incepand de azi se da startul sarbatoririi capitalei. Asa ca de pe 12 pana pe 20 septembrie Bucurestiul s-a pregatit cu straie de sarbatoare pentru a ne tenta cu fel de fel de evenimente stradale. Sambata viitoare va fi "Noaptea Alba a Bucurestiului" si cu siguranta ne vom intalni pe strazile intunecate si prafuite, inlantuiti in rand la porti de muzee si institutii culturale.

Am doar o "vorba" sa va mai spun: consultati programul aici, poate gasiti ceva interesant, care va face sa iesiti din casa.

Ce s-a intamplat in weekend

2009-09-07T01:30:00.000-07:00

Update pentru ultimul post.

Toate au fost, toate s-au dus.

Vineri a fost ziua de cultura: teatru. Acea piesa speciala. "Pericle" jucat de japonezi. Fascinant. Poate ar fi fost si mai incantator daca se traducea tot ce vorbeau oamenii aia pe scena si nu se facea un rezumat al vorbelor. A fost confuz pe alocuri. Dar foarte bine jucat, ca impresie generala.

Green fest nu a fost chiar asa green, ci mai degraba cu mult praf, distrugere de iarba si multe pet-uri ratacite prin multime (nu mai multe ca la Madonna). Muzica buna in schimb. Am trecut pe la Chicane vineri, multa lume, dar nu stiu cat de fun a fost ca nu se isteriza lumea prea mult, iar eu nu prea cunosc genul.

Herbeliser & Guano Apes sambata, si mai multa lume si mai multe vibratie, miscari ametitoare, maini in aer... Eu am asteptat Lord of the Boards live si am asteptat pana la final si a fost al naibii de fain. Erau multi tineri acolo care stiau melodiile Guano Apes si m-am bucurat ca se strange multimea si la genuri mai "speciale" de muzica. Ultimul metrou, de la 23:30, a adus multe aplauze si urlete de bucurie printre tinerii ce asteptau plini de speranta un drum sigur spre casa. Duminica am venit la Rm. Valcea. Despre ziua de ieri nu stiu nimic. Doar ca a plouat.

Din pacate anul asta am ratat cu gratie ADfel.

Am sa ma bucur de razele de soare din dimineata asta, de cele 3 zile de vacanta petrecute acasa si am sa astept cu nerabdare si celelalte weekenduri.

Weekend

2009-09-04T00:46:00.000-07:00

Dupa a 5-a saptamana de internship, ultimele ceva mai dinamice, "weekend" parca suna mult mai bine. E vineri, deci zi scurta, e sarbatoare in companie si ma gandesc ce sa aleg pentru weekendul asta, pentru ca optiuni sunt. Muzica, reclame, teatru.

I am so open for fun. Toata lumea stie de Tuborg Green Fest, 3 zile de muzica (si aglomeratie) in parcul Izvor, 3 genuri de muzica: electro/ alternative-hardcore/ pop-rock romanesc. Abia astept sa ii aud pe cei de la Guano Apes si sa experimentez senzatia silent disco de la after-party.

ADfel e pe sfarsite. Azi Grand Spoof. Sunt curioasa cum vor arata reclamele ironizate de mintile jucause si creative. Pentru cei interesati de advertising&co e un loc bun pentru a capata recunoastere (daca esti unul dintre nelinistitii care s-au inscris la proba asta), dar si o buna ocazie de a socializa. Maine Recycle Music Party cu Sistem, in spiritul noilor tendinte eco. Toate astea La Motoare. Eu zic ca suna bine.

Si teatru ceva mai special: tema greceasca, autor englez, viziune japoneza.

La sfarsitul saptamanii (4-5 septembrie) vedem Pericle de W. Shakespeare la
Sala Atelier a Teatrului National, pus in scena de compania japoneza Theatre du
Sygne. De la ora 19.00 asistam la acest melanj cultural, gratuit pentru
studenti!.

Piesa e supratitrata, iar biletul este 16 lei, in caz ca nu mai sunteti studenti sau nu mai prindeti loc liber.

Distractie placuta oriunde veti fi!

Sticky and sweet night

2009-08-27T12:38:00.000-07:00

Concert Madonna. Parc Izvor. Voluntariat. Ticketing si tricouri galbele. Multa agitatie. Mult stat in picioare. Repetitii. Dans si sarit coarda. O blonda cu muschi pe scena. Multe lumini, tehnologie, scena profesionista cu multe schimbari de decor. Coregrafie si coordonare.

Imi pare rau pentru cei care au avut loc la gazon B si in general pentru cei care au fost nevoiti sa urmareasca spectacolul de pe ecrane. Este cu totul alt lucru sa vezi scena per ansamblu si pozitionarea personajului central al povestii in cauza. Ce-i drept vezi un omulet, daca nu ai fost la gold bar, dar prinzi imaginea per ansablu. And it feels much better. Pentru ca nu este un concert, asa cum am fost avertizati de la inceput de altfel. Deci nu vibe-ul de a asculta o melodie interpretata live era in top. Asta nu inseamna ca sunetul nu a fost impecabil. Doar ca esti uimit de complexitatea spectacolului. Mai putin miscat de emotia melodiei.

...and the rest is history.

Andreea Marin si colectarea selectiva

2009-08-20T13:31:00.000-07:00

Intru pe facebook, ca tot omul, si ce vad? Asociatia MaiMultVerde uploaded Andreea Marin sustine viata Viata dupa colectare.

Sunt pro activitati eco, responsabilitate fata de mediu, transmiterea unor credinte de bun-simt, informare etc. Dar cine mai devine sensibil la mesajul Andreei Marin Banica? Pe mine una nu ma misca, nu ma impresioneaza si nici macar nu ma motiveaza.

Daca tot comunicam, de ce sa nu ne alegem un endorser potrivit? Prin faptul ca este reprezentanta a UNICEF, nu inseamna ca numele ei se asociaza cu simtul responsabilitatii sociale. Acesta este un capitol mic din viata ei, insa celelalte sunt despre scandaluri, surprize-surprize, incercari esuate de a reprezenta diverse marci prin reclame (sampoane, vopsele de par, margarina, carrefour etc). Omul devine confuz, iar numele ei este greu de asociat cu imaginea unui produs/brand. Iar eu nu inteleg agentiile care se gandesc la mai multe si mai multe contracte de publicitate. In schimb, ar fi trebuit sa ii propuna contracte de exclusivitate pe produs. Long time ago!

Iar acest testimonial nu imi transmite nimic. Asa zisa scrisoare catre primar nu este cu siguranta creatie personala. Pe langa cititul impersonal al textului(la sfarsitul filmuletului), documentarea si procentele date sunt cautate de alti oameni. Oamenii din spate. Care au lucrat la text si i l-au dat spre citire poporului unui om cu dictie.

Welcome back my mail

2009-08-19T04:15:00.000-07:00

Yahoo si-a revenit. Dupa 5 zile. Alleluia.
Si totusi cred ca o sa fac curat in mail si o sa raman la cel mai oficial, ca sa zic asa. Nu de alta, dar sa nu se mai sperie lumea cand aude de id-ul meu, parca rupt dintr-un film horror: kill_drog bu haha :)))

Detest pentru yahoo

2009-08-16T02:22:00.001-07:00

De azi declar oficial detestul meu pentru yahoo. Pentru ca ieri am ramas fara contul de yahoo. Fara contacte, fara alte conturi cu care se facea legatura, fara identitate. Ma simt ca si cum mi s-a luat cel mai personal lucru.

Sunt pur si simpu trista si in acelasi timp confuza. De ce id-ul meu? Cum s-a intamplat asta? In cateva minute? De ce trebuia acum sa stau sa ma abonez din nou la diverse portaluri, sa schimb pe unde mai pot datele de contact? Nu am alta solutie: back to basics sau mai bine zis back to old id. :(

Recently i have lost my boyfriend and my id. What else could they take away from me?

Pros & cons videos

2009-08-10T11:12:00.000-07:00

Imi place Vh1 :) . Si ma bucur ca reuseste sa supravietuiasca, pentru ca vad ca din ce in ce mai multe canale de muzica sunt eliminate de distribuitorii de programe tv. Am (re) ascultat o groaza de melodii faine, mai vechi, mai noi, pe care le indragesc, pentru ca tema de weekendul asta a fost iconic pop songs sau artists.

Mi-am adus aminte de Madonna si de melodiile ei, pe care le ascultam la tv, atunci cand nu exista decat mtv. Nu mi-a placut niciodata in mod deosebit, dar imi aduc aminte ca "frozen" incercam sa fredonez cat de mult puteam, la engleza mea de atunci. Prin 1998. Si eram fascinata de-a dreptul de videoclip, de parul ei negru si lung, mainile ei pictate, aspectul ei misterios si puternic. Abia apoi, am aflat ca tipa e de fapt mai degraba blonda si a socat de cateva ori lumea.

Si ca sa nu ramana un post din domeniul amintiri din copilarie, am vazut un videoclip care nu-si are rostul. Chris Cornell (Audioslave) a facut un featuring cu Timberland- ca tot e la moda si ies bani. Si a iesit ceva foarte ciudat. Un stil mai mult spre country plus cateva beaturi. Nici fanii unuia, nici ai altuia nu vor fi incantati, tocmai din cauza ca nu respecta stilul niciunui artist. Iar videoclipul imi aminteste de unul al lui Jessica Simpson- ceva cu boots. :)

Memories from Sighisoara

2009-08-05T10:30:00.000-07:00

Memories from Sighisoara Medieval Festival- 26 iulie `09.

Miami Ink

2009-07-31T06:29:00.000-07:00

Cat am fost acasa am reluat seria de emisiuni Miami Ink. Ieri, din blog in blog, am ajuns sa dau peste un post contra Miami Ink si LA Ink. Nu te apuci sa emiti judecati, inainte de a sti despre ce e vorba. Nu e corect.

Respectivul blogger nu intelegea de ce aceasta emisiune si de ce de doua ori pe zi. Aceasta emisiune pentru ca e pe Discovery travel and living si e despre stiluri de viata si deci se incadreaza in specializarea postului tv. Si e foarte bine ca se da, ca sa se mai lamureasca lumea care e treaba cu tatuajele pe acolo. Ca e vorba despre cultura americana, ca la noi nici nu poate fi vorba, pentru ca suntem sugrumati de prejudecati. Daca vrei emisiuni cu animale gasesti pe Animal Planet. Daca vrei emisiuni despre evenimente istorice gasesti pe Discvery history si tot asa. Si acum de ce de doua ori pe zi. Dimineata se dau reluari si seara e de fapt si de drept emisiunea. Marketing. Audienta foarte mare pentru aceste episoade si d-aia se da de doua ori.

Despre tatuaje nu stiu ce sa zic. Ce a prins tipul a fost cam aiurea, e adevarat. Dar ideea e sa te descatusezi de pareri preconcepute si sa nu judeci omul dupa exterior. Sa asculti si sa intelegi de ce isi fac americanii tatuaje. Sa vezi cum se lucreaza in acest business. Sa respecti un artist, chiar daca face parte dintr-o zona mai bizara.

Sunt ciudati pentru noi, dar nu tre sa fii si tu ca ei. Nu am niciun tatuaj, nu sunt obsedata de tatuaje, dar imi place sa pierd timpul ascultand povesti dintr-o lume diferita.

There are plenty of tv channel out there!

Un fel de portofoliu: http://tlc.discovery.com/fansites/miami-ink/tattoo_flipbook/tattoo_flipbook.html

Alone or lonely?

2009-07-30T13:42:00.000-07:00

Dupa o oarescare vacanta cu soare, cu piscina, agitatie urbana, zile de sarbatoare, strazi pline in noapte, tiribombe, evenimente, Voltaj, festival medieval si picioare prafuite dupa atata mers...- back to the jungle babe. S-au intamplat lucruri in viata mea. Nu sunt prea sigura ca realizez ce se intampla. Despartire. Cred. Cel putin crize de cuplu. Surprinzator, lucrurile au decurs simplu, prea simplu. Nu se mai intampla nimic, nicio veste, nicio remuscare, nicio dorinta, caci de vointa nu mai zic. Trist. Si mai trist e cand te trezesti singur. Si ai vrea sa iesi, si nu ai cu cine. Caci in viata ta nu au fost prea multi oameni. Si ai vrea macar ca lucrurile sa nu se termine asa.

Facing a new start. Alone.

Asa sa iertati-mi momentele de nostalgie.

Filme pe scurt.

2009-07-17T02:50:00.000-07:00

Am zis ca e timpul sa mai trec in revista cateva filme. Maybe i`ll be helpful.

Incep cu Ice Age 3, 3D experience. Pentru ca e ultimul vazut si cel mai de impact. Haios ca de obicei, ceva mai spectaculos datorita tehnologiei. Copii se amuza cu siguranta, dar e bine sa nu nimeriti la cinema pe langa vreunul care inca nu stie sa citeasca. In rest, multe rasete si aventuri in stilul specific.

Knowing, cu Nicholas Cage. Sau numere fatale in traducere. Aveam mai multe asteptari de la acest film. Se anticipeaza multe evenimente. Cam SF, deci s-ar putea sa fie mult subiectivism la mijloc, avand in vedere ca nu sunt un fan al fanteziilor.

The international. Just another action movie, cu probleme de nivel international. Si nici macar nu e prea multa actiune si adrenalina.

Marley and Me. De asta data, nu ma asteptam sa indragesc asa mult filmul. Sau mai bine zis povestea. Si pe Marley, labradorul. Si familia trasnita. O combinatie de genuri- comedie, drama..

The godfather 1. Revazut dupa muuult timp. Savuros. Si cand te gandesti ca a fost un adevarat trend setter in materie de filme...he he he, stim de unde a plecat ideea filmelor "mafiote".

Incercare de High School Musical 3. Am vrut sa vad ce e cu acest "mega star", dupa care se isterizeaza lumea, Zac Efron. Nu stiu ce sa zic despre el, dar filmul m-a plictisit, asadar nu am vazut decat vreo juma de ora din el. :D

The wrestler. Bun. Dur pe alocuri, dar foarte real.

Notorious. Tot inspirat din viata reala. Povestea lui Notorious B.I.G, cu trafic de droguri, muzica underground, femei, focuri de arma, cartiere si rivali. La cate politici si jocuri de putere sunt la mijloc si in lumea asta a hip-hop-ului, nu poti stii cat de real e. Si sa nu uitam un amanunt: Sean Combs aka P.Diddy- executive producer. Asta ar trebui sa spuna ceva- un unghi de vedere personal.

Despre Taking Chance nu stiu daca am mai povestit. Drama. Nu e film de sambata seara. Complicatii si consecinte ale razboiului. O tendinta in filmele actuale- povesti inspirate din razboiul americam dus in Iraq.

Sper sa nu fi omis ceva. Have a nice weekend.

Post scurt si vesel

2009-07-17T02:36:00.000-07:00

La la la la laaaa..e vineri din nou...si plec acasa din nou..

Imi iau goodbye de la net, ca sa mai respir si putin aer mai curat, sa simt o altfel de agitatie decat asta din Bucuresti, sa lenevesc in soare, sa ma bucur de locuri dragi, de oameni dragi. Plec cu optimism si sper sa ma intorc cu bateriile incarcate.

Imi pare rau ca mai pierd cate un eveniment, azi, saptamana viitoare..But i`ll be back, so watch out!!

Thriller movie

2009-07-15T04:54:00.000-07:00

Stiti cele 5 filmulete thriller de la romtelecom? Mai putin thriller pentru spectator, mai mult haioase, as zice eu. Word-of-mouth-ul este asigurat. Ceea ce e cel mai important. Orice tip care iese la bere, orice tipa care sta la un suc cu gasca va zice " stiti reclama aia misto de la romtelecom?", "care din ele?" Si asa incepe conversatia. Povestea retine atentia, starneste amuzamentul, bla bla bla. E memorabila, ce sa mai..! Iar daca se intampla sa uiti brandul (ceea ce imi pare putin posibil) cu siguranta nu vei uita categoria din care face parte. Pentru ca mesajul e bine integrat in poveste. Bravo Graffiti BBDO.

My favourite story, thriller 4. :D

Fulfillment

2009-07-11T03:06:00.000-07:00

Ascult stirile, ca in aproape fiecare dimineata si aud, printre altele, ca avem un weekend cu cod galben. Vreme instabila, ploi, furtuni, etc. De obicei ma coordonez cu starea meteo. Intamplator sau nu. Ei uite, ca vestile de ieri mi-au inseninat zilele. Dupa vreo 3 zile obositoare, cand mi-am dat seama ca trebuie sa nu renunti niciodata sa cauti ceea ce vrei. Sa nu renunti la ideile si la dorintele tale. Chiar daca pare putin posibil, chiar daca multa lume te descurajeaza.

Si tare as vrea sa nu mai aud: "Mai lasa-ma cu PR-ul si cu comunicarea asta!" Vorba melodiei, don`t let your hopes die, die, die..

In drum spre casa

2009-07-09T11:34:00.000-07:00

Un weekend prelungit acasa era exact ceea ce aveam nevoie pentru o recuperare. Posibil sa-mi revina deprimarile odata intoarsa in Bucuresti. Dar asta e alta poveste.

Mi-am lasat cartea din mana de la Pitesti spre Valcea, caci nu mai admirasem de mult peisajul. E o adevarata fericire pentru ochiul uman sa se desfete cu aceste privelisti: campii, dealuri, vai, padurea deasa, muntii in departare. Mii de nuante de verde, floricele mai degraba galbene, un cer albastru si cate un nor inocent, alb, pufos, ca vata de zahar. Cum sa nu te relaxezi, cum sa nu te bucuri? Te simti inspirat si iti vine sa iesi din autocar si sa zburzi pe acolo printre buruieni. Sa te simti liber, descatusat. In astfel de momente esti neputincios caci cuvintele par mai presus de tine si iti rad in fata ca nu esti in stare sa exprimi exact ce vrei, ce vrezi, ce simti. Imi venea atunci sa scot laptopul sa scriu ceva.

Dar am abandonat ideea, doar pentru a-mi sprijini mana in barbie si a-mi atinti ochii pe geam.

Cannes Lions- categoria film

2009-07-02T01:42:00.000-07:00

Silver la Cannes Lions 2009 : TBWANebok Amsterdam – Heineken: Walk in fridge.

Una din preferatele mele: pentru ingeniozitate si originalitate. Atat de amuzant, atat de real- visul oricarei femei/, visul oricarui barbat. Acum nu sunt prea sigura ca Heineken e chiar in topul preferintelor barbatilor, dar cu siguranta acea camera poate fi umplta si cu alta marca de bere.

Ce as mai adauga in topul meu:

deja cunoscutul viral: Saatchi & Saatchi London- T-mobile;

GT Tokyo - Sagami Originals: Love distance;

....si marele premiu merge la...Tribal DDB Amsterdam – Philips Carousel

Pentru toate categoriile, toti castigatorii, visit http://www.canneslions.com/

My mood these days

2009-07-01T10:23:00.000-07:00

Presiune, indecizii, stres, speranta, dorinte, hotarari, ganduri, incurcaturi, probleme, tensiune, asteptari, situatii, conflicte, iarasi presiune, presiune la patrat, vise, iluzii, planuri, discutii, neintelegeri, nervi, suparare...Un amalgam de sentimente care vin peste tine si se incurca unele in altele si nu mai stii ce si cum sa rezolvi mai intai, ca sigur intervine ceva pe parcurs. Asta sunt eu zilele astea.

Urasc situatia asta actuala, pentru ca no job, no money, no party. Nu gasesti nimic sa te satisfaca si nici compromisuri prea mari nu esti convins ca vrei sa faci. Nu pe termin lung. Si ca de nicaieri, mai apare cate o raza de soare si in viata ta. Ce va fii vei trai si vei vedea.

Astazi am avut o revarsare de nervi pe universitatea romano-americana. Nu-mi mai insir motivele aici. Nervi pe profii de acolo si pe sistemul lor nenorocit- ce presupune indiferenta fata de studenti si bani, bani la greu. Profi senili, care coordoneaza lucrari de licenta si uita subit ce s-a intamplat in urma. Picam studentul ca mai scoatem si noi un ban din restante. Niciun pic de recunostiinta pentru cei care (dintr-un motiv sau altul) ajung acolo si isi arata cat de cat interesul. Bataie de joc. Cu siguranta, multi dintre studentii de acolo mi-ar da dreptate. Am auzit aceleasi comentarii cam la fiecare din cunoscuti. Stiu ca nu are o reputatie prea buna in general, dar azi ma alatur, cu hotarare, celor care critica acest sistem infect. Asadar, nu alegeti romana-americana!! Veniti la CRP! :))) (glumeam acum)

Filme, Filme

2009-06-25T01:31:00.000-07:00

Din seria ce filme am mai vazut, am sa va impartasesc impresiile mele despre Lumea noua si Paranoid Park. Ambele din 2007, daca nu ma insel. Si foarte diferite, in acelasi timp.

Lumea nou (sau Nuovomondo, daca vreti titlul original) e un film ce a aparut la revista Republik, pe vremea cand se mai edita. Film european, care are ca tema intrarea unor tarani dintr-un sat italian rupt de lume in minunata lume americana. Este prezentata situatia unei familii care traia ca la inceputurile vremii, int-o zona de campie, alaturi de animale si alte cateva persoane. In fata lor apar la un moment dat niste poze cu legume gigantice, de pe taramul american si se hotarasc sa-si vanda animalele si sa se imbarce spre America. Discrepanta dintre cele doua lumi este foarte adanca, iar oamenii nu inteleg ce e cu atatea controale- medicale, psihologice, de inteligenta. Doar pentru a intra in aceasta lume noua. Familia nu ramane unita deoarece batrana nu reuseste sa-si adapteze credintele ei la cerintele unei lumi mult avansate. De parca cele doua lumi ar fi despartite de cateva secole.

Intr-o totala alta perspectiva, am trait cu emotie si curiozitate filmul american, Paranoid Park, o ecranizare dupa nuvela lui Blake Nelson. Ceea ce atrage mai mult la filmul asta nu e neaparat tema, cat modul in care este filmat si aranjat. Nu este o expunere cronologica, ci o alternare de secvente, ceea mie sincer mi se pare foarte interesant. Povestea il are in centru pe Alex, un adolescent skater, aflat intr-un moment dificil- parintii sai divorteaza. Pustiul este atras de ciudatii skateri din Paranoid Park, insa drama apare cand un accident infricosator ii cutremura viata. Restul in film. :)

Evaluari subiective

2009-06-23T12:08:00.000-07:00

S-a incheiat bookfest 2009, de acum doua zile. Nu am apucat sa scriu pe blog mai devreme pentru ca netul din grozavesti este mai mult lipsa.

Ca studenta la Comunicare si Relatii Publice si implicit interesata de organizarea de evenimente, dar mai ales ceea ce sta in spatele acestora, am fost un observator, chiar evaluator.

Tot zilele astea Rao a lansat ultimul volum din seria bestsellerului Amurg in limba romana, Zori de zi. Stiind ca e o adevarata isterie in jurul acestei povesti, toata treaba a fost strategic gandita. Cartea a fost lansata cu cateva zile inainte, prezenta la targ a editurii fiind o buna ocazie pentru a doua lansare. De fapt un concurs si o intanire cu fanii. Pozitionarea a fost de asemenea avantajoasa, la intrarea principala si spatiul destul de mare. Se vede ca s-a investit pentru toata povestea asta. In plus, in centru, era amenajata o tabla de sah, imaginea de pe coperta ultimului volum, iar pe fundal coloana sonora a filmului. Si bineinteles nelipsitele oferte promotionale!! Aaaa...si nu am mentionat deja ca isi facusera promovare prin fly-ere in tot Bucurestiul? Si ca toata lumea intreba la punctele de informare unde gaseste editura RAO!!!

Oferte la carti au fost mai la toate editurile. Cultura se vinde ieftin, s-ar zice. Dar nu e chiar asa, daca stam si analizam ce carti erau la preturi foarte mici. Necunoscute de nimeni, Sf-uri, thriller-uri, dar sa nu generalizez. Hai sa zicem "macar e bine ca se citeste". Si tombole gaseai la targ. O doamna in varsta era chiar foarte suparata ca nu puteam sa ii spunem cu siguranta unde se fac nu-stiu-ce trageri la tombola.

Multa lume cauta carte specializata, cu siguranta in speranta unor oferte mai bune ca in librarii..carte medicala, tehnica... Multa lume trista ca nu a gasit o editura sau alta, care se pare ca anii trecuti figura pe lista expozantilor. "Se vede treaba ca e criza" mai zicea lumea. Batranei care veneau zilnic, asta nu stiu de ce. Probabil isi faceau plimbarea zilnica, fiind bineinteles si iubitori de carte in acelasi timp.

Atlasul de mitocanie urbana a fost foarte cautat. Editura Art l-a promovat. Prea scump pentru multa lume. Desi ideea a atras multi curiosi, iar la lansare au fost si ceva cumparatori.

In rest lumea intreba mai ales de cartile ce apar la ziare: Adevarul, Jurnalul National, Cotidioanul. Din nou, fiecare cu ofertele lor, care mai de care mai atragatoare. Ar mai fi de mentionat Humanitas, care a avut serie lunga de lansari, Nemira, Curtea Veche si edituriile din Cluj.

In general, aproape fiecare vizitator pleca cu cel putin o carte, cativa cu plasele. Cred ca unii oameni vin la aceste targuri si isi fac aprovizionarea pentru un an sau pentru cateva luni bune, ca altfel nu-mi explic de ce cumparau la gramada.

A fost un domn foarte suparat ca pe program si in general, in promovare, nu se foloseste si numele in limba romana- sarbatoarea sau festivalul cartii. "Anul trecut asa mi-au promis! Nu mai avem o limba a noastra!" a fost morala. Nu era nici dansul prea departe de adevar, ce-i drept.

Am suferit ca oamenii nu veneau la filmele proiectate, desi filme bune. La fel si la concerte. Probabil contextul nu era chiar favorabil si oamenii veneau la targ doar pentru carte, fara a mai zabovi cu alte activitati.

Ar mai fi multe de zis, dar deja este un post prea lung.

Bookfest

2009-06-18T12:27:00.000-07:00

Day 2 Bookfest. 3 more to go.

Eu si din nou, nelipsitii CeRePisti ne-am petrecut zilele la acest festival al cartii, de dimineata, pana pe inserare, dand in indicatii incolo si-ncoa si miscandu-ne printre edituri. Multe ore, multi oameni, momente funny, momente plictisitoare, oameni stresanti, oameni debusolati, pierdut telefon, recuperat telefon...Avem di tati, cum s-ar zice.

E o ocazie buna de cumparat carti, deoarece oferta este vasta. In plus, exista evenimente: lansari de carte, la care participa tot felul de intelectuali, concerte si protectie de filme de TIFF 2009.

Ieri, in prima zi, am reusit sa prind concertul The Amsterdams, impreuna cu Dan si Carmen. Auzisem de ei, dar recunosc ca nu ii ascultasem niciodata. Asa ca m-am trezit la un concert live si am inceput sa mai indragesc o trupa. Deci baietii astia canta foooarte bine. Trist ca publicul s-a aflat intr-un numar atat de impresionant, adica maxim 30 de persoane!!! A fost..altfel. Jumatate cu picioarele incrucisate pe jos, ceilalti in picioare si un singuratic cu prea multa energie. Guess what? Acum ascult the amsterdams pe my space.

In fine, atmosfera de la concerte mi se pare de nedescris, la fel si melodiile. Ele sunt de trait.

O sa mai fie si filme si concerte....

Care ne mai viziteaza zilele astea? :D

Sfarsit de an.

2009-06-16T11:26:00.000-07:00

De ieri oficial in vacanta. De ieri, s-a terminat, s-a terminat. Anul II de facultate.

Desi ieri era explozia cea mare de fericire, i`m still haaapy, hapy, hapy.

Ma bucur ca am sarbatorit cu o bucatica de CRP, la o sueta, la motoare. Concertul cu El Negro de la Universitate nu l-am mai prins, normal. Decat ultimele acorduri si ceva aplauze de final. Surprinzator cat de aglomerat putea sa fie intr-o seara la motoare. M-a simtit ca la mare, ca in serile pierdute cu fetele prin Valcea sau ca in excursiile cu CeRePistii. Un sentiment suprem de eliberare impartasit de toti. Dupa ce ne-am dat seama ca lunea nu prea merge in club, ne-am gandit sa ne oprim tot la Univesitate, sa mancam niste crochete la fantana.

A urmat o noapte lunga in camin datorita unei dorinte ciudate de a sta noaptea si a face altceva decat invatat. A fost placerea de a fi impreuna, desi pleoapele atarnau greu dupa ultimul examen. Cu fetele, examinand poze, colindand printre posturi de pe facebook, ascultand muzica, asteptand sa renunte la fite laptopul meu..

Mi-am spus ca voi ramane in acest Bucuresti sufocant vara asta si sper sa mai fie si momente ( a se intelege seri si nopti) cu aroma de fericire.

Lord of War

2009-06-14T01:48:00.000-07:00

Un film excelent cu Nicholas Cage. Desi il am de ceva timp printre CD-urile mele, recunosc ca titlul nu m-a atras deloc si am amanat vizionarea pana am ramas in pana de filme. Pana la urma am inteles ca e vorba despre un alt fel de razboi si despre un alt tip de lord al razboiului.

Yuri Orlov, ucrainian cu nume de evreu venit in America cu familia, simte ca trebuie sa faca ceva maret in viata. Traieste intr-o perioada in care crimele in cartiere erau un lucru aproape obisnuit. In momentul in care asista la un atac al unor gangsteri, "ii pica marul in cap" si isi da seama ca armele sunt o foarte buna idee de afacere. Contextul ii este favorabil, actiunea incepand din anii `80, ani ai razboiului rece.

Ajunge un traficant important, armele sale fiind cumparate de cele mai mari puteri ale lumii. Reuseste sa planifice o intalnire falsa cu femeia visurilor sale, Ava, un model ce apare pe toate turnurile americane. Pana la urma se va casatori cu aceasta...detalii despre aceasta parte vedeti in film.

Cel mai important in povestea asta este tragicul. Neinteresat de ceea ce se intampla cu armele pe care le vinde, Yuri isi face treaba ca la carte, desi serviciile speciale sunt pe urmele sale. Adevarata cruzime, care ii sfasie inima fratelui sau este infatisata in Sierra Leone, o lume in care puterea are dreptul de a omora dupa bunul plac, iar copii de 14 ani intra in armata.

Un film impresionant despre cata putere, dar si cata durere, pot aduce armele in lume. Sper sa va placa. Eu vi-l recomand.

Discurs

2009-06-14T01:42:00.000-07:00

Discursul meu pentru retorica, in care imi motivez tema lucrarii de licenta in fata comisiei:

Buna ziua!

Ma prezint astazi in fata dumneavoastra pentru a va prezenta lucrarea mea de licenta, “Filmul Hollywoodian si stereotipurile”.

Am sa sustin in continuare de ce am ales acest produs al culturii media, filmul, si de ce consider ca filmul de la Hollywood, in special, descrie o lume plina de mituri si streotipuri.

Filmul este calea noastra de acces catre orice colt al lumii, intr-un mod indirect si de aceea a devenit suportul privilegiat al culturii de masa. Apare in grila de programe tv, daca nu chiar pe canale exclusive. Plus cinematografe, DVD-uri, filme piratate…Bineinteles, filmul este in primul rand o poveste, dar o poveste care concentreza ideologii, credinte, idei si clisee.

“Cultura media este cultura industriala organizata dupa modelul productiei in serie si este menita unui public larg, care respecta formule, coduri si replici conventionale”, spunea Douglas Kellner. Iar filmul american respecta fidel acesta descriere. Cum? Prin faptul ca Hollywood este o industrie ce produce filme si actori pe banda rulanta. Prin faptul ca aceste filme intra in casa fiecarui om de rand, in orice tara s-ar afla. Prin faptul ca toata lumea vorbeste si comenteaza cate ceva despre societatea si cultura americana, desi teoretic foarte putin au cunoscut-o. Un lucru este clar, suntem sufocati de filmele americane, incat modelul vietii americane a devenit extrem de familiar. Atat de familiar incat eroii nemuritori, blondele prostute si atragatoare, gangsterii din suburbii, adolescentii tocilari de care rade intreg colegiul sunt acum embleme.

Intr-o lume super aglomerata, in care informatiile vin din toate partile, se alege forma cea mai usor de diseminat. De aceea am ales de analizat filmul, considerandu-l cheia de acces in societatile indepartate pentru lumea actuala. Astfel, devine extrem de important pentru domeniul comunicarii interculturale modul in care oamenii il inteleg. Si lumea pe acesta o construieste pentru spectator. Probabil ca majoritatea gandesc filmul ca produs de divertisment, eventual de arta. Inconstient, desi un produs fictional, se interiorizeaza idei si credinte despre o lume practic necunoscuta. Iar aceste credinte trebuie sa ramana in lumea filmului.

Probabil cel mai important cliseu pe care vreau sa vi-l aduc in atentie este visul American. Acel “American Dream” care defineste libera si independenta societate americana. Am vazut cu totii, cu sigurata, cel putin din intamplare, un oarecare film despre cetateanul de rand care isi implineste visul si ajunge om important. Lumea tuturor posibilitatilor sau lumea in care visele devin realitate, exista tendinta de a se zice. Poate ca din cauza acestui stereotip puternic, generalizat, visul romanesc devine acela de a trai intr-o societate americana.

Si totusi, sanse de a prospera exista pretutindeni, atata timp cat dovedesti ca poti. Consider ca mult discutatul slogan “Yes, we can” nu se aplica doar in lumea americanilor. Poate ca nici acolo mereu. Doar ca filmele lor ne arata asta mereu, adevarate povesti cu happy end.

Nu vreau sa critic filmele ca alcatuiesc o societate ideala. Oamenii se uita la filme sa se relaxeze, sa se distreze, sa se incarce cu optimism. De aceea se aleg filmele americane. Pentru ca binedispun. Si pentru ca exista acces la ele. Insa, misiunea mea, ca viitor comunicator, este sa atrag atentia asupra unor mituri construite de regizori, de scenaristi…Lumea trebuie sa delimiteze realitatea de imaginar. Chiar daca este vorba despre imaginarul inspirat din realitate.

Optimismul, corectitudinea politica, moralitatea descriu cultura americana. In filme de masa. Aceste elemente pozitive respecta cererea pietei si urmaresc anumite intrese comerciale. In schimb, nu se intalnesc mereu in realitate. Exista numeroase studii si articole care vin sa contrazica aceasta armonie si vitejie.

Ar fi imposibil de lipit etichete, de asociat stereotipuri pentru cea mai mare diversitate de subculturi care alcatuiesc America. Dar pare la fel de imposibila detasarea de aceste pareri care se formeaza, oarecum inconstient, din filmele vizionate.

Asadar, dupa cum am spus si mai devreme, filmul, in special cel hollywoodian, este foarte accesibil publicului. Impactul sau este greu de masurat, dar importanta sa in contextul societatii actuale nu poate fi contestat. Ma refer la importanta interculturala. Nu trebuie sa intram in capcana unei industrii care fabrica stereotipuri.

Asa da!

2009-06-13T04:27:00.000-07:00

Esti artist si vrei sa te faci auzit? Vrei sa iti faci promovare printre atatea mii de nume deja cunoscute? Vrei sa treci peste barierele tarii tale? Vrei ca toata lumea sa-ti pronunte numele si sa-ti fredoneze melodiile?

Ai cel mai bun exemplu. Labuat. O pagina speciala pentru un cantec special. O cantareata spaniola care a avut cu siguranta in spate niste oameni de marketing geniali. O promovare cu iz de viral.

http://soytuaire.labuat.com/

Punct. Si de la capat

2009-06-12T10:52:00.000-07:00

Azi m-am mutat pe blog nou.

Pentru ca Yahoo 360 se inchide si pentru ca era nevoie de un punct si de la capat. Pentru ca s-a terminat inca un an de facultate si e momentul acestui inceput.

Vreau un refresh si o sa incerc sa schimb anumite lucruri. Incepand cu blogul..

Sometimes beginnings aren't so simple,
Sometimes good bye's the only way. (Linkin Park)